Deși după destrămarea Uniunii Sovietice moldovenismul s-a mai apropiat de realitate, îndepărtându-se de canoanele staliniste, totuși nu a putut scădea din antiromânismul său. Ba chiar din contra, dacă ideologia sovietică recunoștea existența unui popor român, atunci unii „patrioți” de astăzi mai că infirmă românitatea românilor.
Marea operă „științifică” intitulată „Dicționar Moldovenesc-Românesc”, care, de altfel, în două volume nu oferă traducerea normală măcar a unui cuvânt, prezentând în introducerea sa istoria moldovenilor și a limbii moldovenești, ajunge la o concluzie revoluționară. Nu numai că moldovenii au apărut înaintea românilor, dar chiar înșiși românii ar fi niște moldoveni deznaționalizați. Drept reper cronologic au ales una din capodoperele tradiției populare românești, Balada Miorița. Aceasta ar fi prima atestare a moldovenilor, pe când românii sunt o invenție a secolului XIX, iar limba moldovenească ar fi fost abuziv redenumită română tot atunci. Este adevărat, la o asemenea absurditate nici Stalin n-a ajuns la vremea lui.
Realitatea este însă cu totul alta. Anume Miorița a apărut pentru prima dată în versiune scrisă în secolul XIX. Când a fost ea creată este greu de stabilit, și până la urmă orice baladă ține de domeniul mitologiei, nu al științei. A apărut în Transilvania, nu în Moldova. Este greșit a spune că cei trei baci, eroi ai operei, sunt identificați etnic. Nu există nicăieri menționat un „popor vrâncean”, precum baciul, iar prin „baciul ungurean” nu se are în vedere un etnic maghiar. Ar fi fost absurd ca maghiarii, care cuceriseră Transilvania, să învețe limbile „vrânceană” și „moldovenească”, pentru a comunica cu ceilalți doi. Se pune întrebarea, dar baciul moldovean a trăit înainte ori după Descălecatul lui Dragoș? Deoarece, dacă ar fi fost înainte, atunci cum ar fi găsit primul domnitor în Moldova un „pământ pustiu”?
Astfel, exact la fel cum personalitatea lui Ștefan cel Mare și stema Bourului au devenit unelte în mâinile ideologilor neostaliniști, nici balada Miorița nu a fost ocolită. Miorița nu este și nu poate fi o dovadă a existenței unui popor „moldovenesc” și trebuie lăsată în locul său inițial, acela de operă reprezentativă a tradiției populare românești, în general, nu doar a moldovenilor.