După trei ani de când Coaliția pentru Familie a început strângerea de semnături pentru modifi carea Constituției, în sensul de a înlocui termenul „soți” cu exprimarea „bărbat și femeie”, parlamentarii au aprobat revizuirea Legii fundamentale, care se va face prin referendum. Parlamentarii USR au votat în bloc împotrivă, se opun referendumului. Lor li se alătură și fostul premier Dacian Cioloș. Politicienii liberali și maghiari au fost lăsați să voteze potrivit propriei conștiințe, iar PSD a votat pentru. Evenimentul zilei demarează o campanie, atât de informare a opiniei publice, dar inițiază și o platformă unde cititorii își pot exprima părerea, oricare ar fi ea, în această chestiune. Vă invităm, deci, să ne scrieți părerea și argumentele care susțin opinia dvs.
Este pentru prima dată când, în exercitarea activității mele de jurnalist, îmi îndemn cititorii să voteze, mai mult, le spun cum voi vota eu la Referendumul pentru Familie, în speranța că îmi vor urma exemplul. Nu din patimă sau din lipsă de respect fac asta, ci pentru că miza este uriașă, una care transcende banalul cotidian al politicului românesc: acum este vorba despre destinul propriilor noștri copii. Ai noștri, ai fiecăruia! Să vedem cum!
În 18 iulie 2018, Curtea Constituțională a României (CCR) decidea, într-o excepție ridicată de doi homosexuali căsătoriți în Belgia, un român și un american, că este constituțională acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților - cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe - din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate întrun stat membru al Uniunii Europene. Astfel, din multitudinea drepturilor pe le-ar avea un cuplu normal de soți - cum nu se mai știe ce este aia „normal”, precizez: bărbat și femeie - CCR le-a acordat celor din cuplurile formate din persoane de același sex doar dreptul de ședere pe teritoriul statului român, dar și ăsta, numai dacă s-au căsătorit într-un stat membru al Uniunii Europene.
Entuziasmul victoriei obținute i-a făcut pe unii vectori ai Propagandei LGBT să lase la o parte precauțiile specifice metodei „pașilor mărunți” și să-și dea arama pe față, cum se zice în popor. Printr-un comunicat public, ACCEPT, vârful de lance al Propagandei, a anunțat că „salută decizia CCR, care face un prim pas important în a asigura egalitatea în drepturi și demnitate pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT), și pentru familiile lor”. Să recitim: „un prim pas important”! Păi, acolo unde avem un „prim pas”, nu înseamnă că vom avea și pași următori, și un pas final? Cu siguranță, da!
În același context, Iustina Ionescu, avocată și membra ACCEPT, și-a manifestat dezamăgirea față de decizia CCR, pentru că „nu obligă la recunoaşterea tuturor căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în afara ţării, nici la recunoaşterea tuturor drepturilor ca familie pentru cetăţenii căsătoriţi recunoscuţi în vederea şederii”. Care, „toate drepturile”? – vine firesc întrebarea. Păi, cele prevăzute de lege, cum ar fi posibilitatea de a deveni părinți în calitate de familii adoptatoare. Păi ce, doar unul dintre partenerii unui cuplu homosexual nu poate adopta? Ba da, poate, dar doar el devine părinte, pentru că potrivit reglementarilor legale în vigoare, două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan și nici succesiv, decât dacă sunt soț și soție. Sub nicio formă, la noi, două persoane de același sex nu pot adopta împreună un copil. În unele țări, însă, se poate. Acolo unde cuplurile astea sunt unite prin căsătoria civilă din care decurg toate drepturile, inclusiv acela de a încheia adopții. Mai mult, în aceste țări au apărut situații demente, de tip „Barnevernet” (serviciul pentru protecţia copilului din Norvegia), în care să fie confiscați copii din familii normale, reclamate de vecini pentru chestii imaginare sau firesc-banale, cum ar fi certuri casnice sau preludii de divorțuri, pentru a fi încredințați unor cupluri căsătorite de homosexuali.
Cel mai recent caz cunoscut este cel al românului Florin Barbu. Din cauza unor reclamații ale vecinilor, generate de neînțelegeri mai zgomotoase cu soția sa, de care a și divorțat în 2014, autoritățile engleze i-au confiscat românului cei doi copii și i-au încredințat unui cuplu de homosexuali. Din acel moment nu i-a mai putut vedea niciodată. Tatăl a pierdut toate procesele prin care a încercat să-și recupereze copiii, de la instanțele britanice până la CEDO, iar acum un an putea fi văzut într-o stare jalnică, făcând greva foamei în fața sediului Ambasadei Marii Britanii la București. În aceeași perioadă, potrivit declarațiilor acestuia, copiii urmau o terapie „antirușine”, care să le aline efectele batjocurii la care erau supuși de colegii de școală pentru situația în care se aflau: „Copiii mei suferă mult mai mult acum, vor fi duși să facă o terapie, să nu râdă alți copii de ei la școala, că locuiesc și cresc într-o familie de homosexuali”.
Nu este singurul caz! L-am ales pe acesta, pentru că este o tragedie trăită de un român, de unul dintre noi. Florin Barbu nu va putea să-și reîntâlnească fetița și băiețelul decât hăt, încolo, aproape de anul 2030, atunci când copiii săi vor fi majori și își vor putea exercita voința. Ce vor decide ei atunci, după mulți ani de educație în „familia” în care au fost decartați, după tot atâția ani de căpătat deprinderi de la cele două „modele parentale” de care au parte, ce va fi de capul lor, crescuți într-un asemenea mediu, nu am de unde să știu și parcă nici nu vreau să mă gândesc. Aș vrea, însă, să se gândească cei care încă nu s-au decis dacă să voteze sau nu la Referendumul pentru Familie. Și dacă decid să voteze, să o facă cu gândul la destinul micuților frați Barbu, nenorocit de Justiția celei mai mândre țări europene, în nădejdea că așa ceva nu va fi posibil să se întâmple niciodată în România. Și cu gândul la încă o chestie: să se întrebe cu cine ar dori să trăiască copiii lor, dacă ei, părinții, ar dispărea. Cu bunicii sau cu o familie precum cea în care au fost sechestrați copiii Barbu? După ce vă răspundeți foarte sincer, mergeți la vot cu gândul ăsta. Eu așa voi merge!
Părerile cititorilor referitoare la familia tradițională sunt împărțite
La numai o zi după începerea campaniei, am primit sute de mesaje de la cititori. După cum am precizat, așteptăm toate mesajele și argumentele, pro sau contra referendumului
Lucian: FELICITĂRI redacției EVZ pentru această luare de poziție pro normalitate! Am observat că oamenii care sunt împotrivă referendumului, cu excepția apartenenților LGBT, sunt foarte ignoranți și confuzi. Și totuși emit vehement puncte de vedere. Este necesar un astfel de referendum pentru a ne apăra teritoriul de viață, noi cei majoritari care prețuim familia constituită dintr-un bărbat și o femeie. De asemenea, ne apărăm dreptul pentru copiii noștri de acum și din generațiile viitoare de a avea părinți pe mamă (femeie) și pe tata (bărbat). LGBT-istii ne obligă să ne apărăm pentru că ei sunt foarte vocali și brutali în a cere, pretinde și inventă tot mai multe drepturi, în felul acesta „mușcând” din viață tihnită a heterosexualului. Cine crede că poate să stea indiferent în această bătălie socială și să rămână nepedpsit de viață se înșală amarnic! A venit vremea că noi cei majoritari să ne apărăm drepturile care ne sunt luate cu asalt. Altfel vom rămâne fără ele... sclavi minoritari P.S. Dragnea joacă la două sau mai multe capete, odată vine cu referendumul și a două oară cu parteneriatul civil, care nu e nici căsătorie gay, dar prea departe nu est. Proștii se agită și ei fac înțelegeri pe sub masă. Adoptarea în această vară a Hotărarii de Guvern 365/2018, care dispune introducerea în manualele școlare a ideologiei de gen, fără dezbatere publică, fără că părintii să fie întrebați și fără că cineva să-și pună problemă incălcării interesului superior al copilului prin manipularea lui la o varstă la care nu are discernămantul necesar de a decide singur. Statul român execută 26.000 de părinti care și-au apărat copiii din calea educației homosexuale. Am semnat pentru inițiativă de modificare a Constituție, căsătorie = bărbat + femeie. Iar la referendum voi mobilizează minimum 10 persoane. care să voteze DA pentru căsătoria dintre un bărbat și o femeie!
Gică Alexandrescu: Codul civil al României intrat în vigoare la data de 1 oct. 2011 Art. 259. Căsătoria. (1) Căsătoria este uniunea liber consimtită între un BĂRBAT și o FEMEIE, încheiată în condițiile legii. (2) BĂRBATUL și FEMEIA au dreptul de a se căsători în scopul a întemeia o familie. În raport de prevederile indicate mai sus, știe cineva dacă în România s-au încheiat altfel de căsătorii decât între un bărbat și o femeie? Dacă știe, să indice locul unde s-au încheiat altfel de căsătorii decât între un bărbat și o femeie și, dacă este posibil, să indice și persoană sau persoanele care au celebrat căsătorii între persoane de același sex!
Puică Constanța: Am jurat că nu mai votez la referendum niciodată. Cel cu 300 de parlamentari a fost validat?
Dana Ionescu: Referendumul este necesar pur și simplu pentru că a fost cerut de 3.000.000 de cetățeni ai acestei țări. Nu trebuie să avem toți aceeași părere, dar avem dreptul să ne-o exprimăm. Doar că.... acest moment este ales pentru a distrage atenția asupra evenimentelor foarte grave din 10 august. Acolo au fost 100.000 de oameni, care și ei au dreptul să se exprime și cărora jandarmeria le-a dat o lecție pentru că au îndrăznit să o facă. Urmează acuzația de lovitură de stat. De aici până la măsuri de tip Erdogan împotrivă oricui care are altă părere este doar un pas. Timp în care PSD-ul culege laurii organizării acestui referendum, de care sincer vorbind, nici nu le păsa. Și tot în acest timp primarii lor împiedică depunerea semnăturilor pentru un alt referendum. Asta se numește folosirea democrației pentru instaurarea dictaturii.