Astăzi, pe canalul youtube Hai, România!, încă o ediție de excepție Evenimentului istoric, cu Alex Mihai Stoenescu. Interlocutor de această dată a fost colegul nostru Manu Ionescu.
Subiectul, început deja de săptămâna trecută, s-a axat în jurul gazetei Neamul Românesc, editată de marele nostru istoric Nicolea Iorga. Publicația, aparte prin natura sa naționalistă afișată fățiș, se distige printre tipăriturile vremii, care, deși multe, au viață scurtă. Unele fiind menite numai a face propagandă în campanie electorală. Ziarul lui Iorga are la început cu numai două apariții săptămânale, joi și duminică. Mai târziu el reușește să devină și cotidian.
Neamul Românesc are de obicei numai patru pagini, rareori șase sau opt. Ca primă dată de apariție se consemnează 10 mai 1906, de ziua regalității, cum era pe atunci.
Deosebit de interesantă este și paranteza făcută de Alex Mihai Stoenescu în care vorbește depre George Călinescu, cel care l-a considerat pe Iorga un mare orator, trecând foarte lesne peste calitatea curat enciclopedică a academicianului Iorga. Să-i fi purtat pică Călinescu pentru că, într-un articol din Neamul Românesc, a fost tratat de redus mintal? N-o vom ști cu adevărat niciodată.
Tipăritura de calitate cere parale
Alex Mihai Stoenescu ne mai dezvăluie și problema centrală a unei publicații: banii. Și Iorga nu era tocmai un îmbogățit al momentului. Cert este că Iorga dorea un ziar al lui. La Semănătorul era doar redactor-șef, dar nu era tocmai publicația lui. Iorga voia să fie proprietar nu numai conducător de gazete.
La Neamul Românesc este secondat de A.C. Cuza care aduce colaboratori din cadrul grupării lui de la Iași, grupare cu evidente trăsături antisemite.
În prima ediție se poate citi clar că ”acesta nu este un ziar politic”. Deabia mai târziu, în 1908, tot în Neamul Românesc, Iorga dă definiția naționalismului și a naționaliștilor. “Naționaliștii adevărați sunt un număr de oameni cu înțelegere, conștiință, hărnicie și caracter, cari-și dau seamă că un neam e o ființă organică, un fapt viu al lumii, care poate să fie și să nu fie, să se ivească sau să moară, dar nu se poate preface în altă făptură organică. Și, așa fiind, el nu e chemat la altceva decât la desăvârșirea fiintei sale, este în folosul civilizației universale, care răspândește asupra oamenilor lumină și fericire”, scria marele istoric.