Deţinuţii de la penitenciarele din Arad, Oradea, Craiova şi Iaşi au urcat pe o scenă din Capitală ca să arate lumii că se pot face lucruri bune şi după gratii.
Preţ de câteva ore, condamnaţ ii din Arad, Craiova, Oradea şi Iaşi au fost eliberaţi, luni, pe scena Teatrului „Nottara“. Trupele „Descuiaţi-i“, „Imago“ şi „Blitz“ au primit, la finalul spectacolelor, diplome de merit, aplauze şi fluieră- turi de admiraţie. Pentru actori însă, distracţia cea mai mare a fost în culise, unde s-au plimbat aproape în voie. „Care-s liberi şi care-s închişi?“
Arghir Colta, alintat „Butelie“, se ţine cu dinţii de obiceiul ancestral de a pupa mâna domnişoarelor. Ştie o groază de glume trăsnite şi, dacă îl rogi frumos, stă să se gândească la cea mai bună dintre ele, ca să ţi-o spună numai ţie, „cu dedicaţie“. Are un tatuaj pe gât şi este atât de firav încât, dacă l-ai vedea pe stradă, te-ai scotoci prin toate buzunarele după mărunţiş. Când joacă, vrea să demonstreze oamenilor „de afară“ că şi la închisoare se pot face lucruri bune.
Una dintre dramele sale, ca deţinut, este că nimeni nu crede nici că citeşte, nici că scrie versuri. Într-o noapte de inspiraţie, a compus însă poezia „Uşa de fier“, unde hotărăşte că „închisoarea fiecăruia e la fiecare în gând“, întrebându-se, în consecinţă, „care sunt liberi şi care-s închişi?“. De la biblioteca puşcăriei nu se atinge decât de cărţile de poezii scrise de Eminescu: proza n-a reuşit să-l seducă sub niciun chip. Pentru omor, a obţinut un „mandat“ de 20 de ani, din care a executat 12. De doi ani, joacă rolul Cerşetorului în piesa „Joi“, în care manifestă un orgoliu princiar. „În doi ani te acomodezi“
Ioan Hojda este cel mai mic dintre actorii trupei, interpretează rolul Hoţului şi are încă ochii limpezi, albaştri, cât farfurioarele chinezeş ti de ceai. Spune că şi-a dorit foarte mult să ajungă în echipa de teatru „Blitz“. „Am ocupat singurul loc care era vacant, pentru că unul dintre actori s-a eliberat. Personajul meu este un om care nu mai ţine minte nimic. E în ceaţă, şi singurul lucru care îl motivează, care îl face să meargă mai departe este să fure. Când fură, este fericit“.
Ioan Hojda, interpretul „Hoţului“, condamnat la 4 ani pentru tâlhărie: "Am ocupat singurul loc care era vacant, pentru că unul dintre actori s-a eliberat. Personajul meu este un om care nu mai ţine minte nimic. E în ceaţă, şi singurul lucru care îl motivează, care îl face să meargă mai departe este să fure. Când fură, este fericit."
Despre viaţa în penitenciar a aflat că, „după doi ani, ajungi să te acomodezi“. Nu ştie dacă aici se leagă prietenii sau doar amiciţii, la fel cum nu ai de unde să ştii dacă poveştile celorlalţi despre viaţa lor sunt sau nu adevărate. A împlinit 22 de ani, dintre care doi petrecuţi după gratii. Pentru tâlhărie, o „afacere“ proastă din cauza căreia va şti să spună, pentru tot restul vieţii, ce este libertatea. „Noi facem terapie prin teatru“
Cristian Bârsan, autorul piesei şi interpretul Administratorului, s-a gândit, tot drumul făcut spre Bucureşti, în duba albă cu geamuri zăbrelite, că „Joi“ a cam îmbătrânit şi că reprezentaţia de luni ar putea fi ultima de pe scena de la „Nottara“. Nu e totul pierdut însă, pentru că a mai scris două piese, „Prietena mea, Marijuana“ şi „Insula“.
Îşi aminteşte că a scris „Joi“ în ziua în care urma să se înfăţişeze în faţa comisiei. S-a inspirat din realitatea cartierului ieşean Dacia, unde parcă îşi făcuseră azil toţi şomerii din lume. Acum, piesa se joacă într-o formulă nouă: cinci dintre cei 14 actori - condamnaţi pentru trafic de droguri, omor sau tentativă de omor şi înşelăciune - urcă pentru prima dată pe scenă. „Sunt mentorul lor şi încerc să îi ajut. Noi facem, de fapt, terapie prin teatru. Viaţa nu este însă atât de grea cum s-ar crede, pentru că în puşcărie poţi să întâlneşti şi oameni“, spune Administratorul, care se află după gratii de patru ani, pentru o „faptă economică“.
UNIVERS
O scară de bloc cât o lume
Piesa „Joi“ ilustrează lumea pestriţă dintr-o scară oarecare de bloc, din care nu lipsesc administratorul, beţivul, psihopatul, filosoful, hoţul, femeia uşoară, cerşetorul, preotul sau copilul străzii. Spectacolul, regizat de actorul Andrei Elek, s-a jucat pentru prima dată la Festivalul Underground din Arad, în 2006. Trupa „Blitz“ a Penitenciarului de Maximă Securitate Arad a fost înfiin- ţată în 2004, an în care încep repetiţ iile pe texte de Shakespeare, Dante, Schiller sau I.L. Caragiale. Trupa pune în scenă spectacole adaptate şi în prezent este formată din 15 membri, patru dintre ei făcând parte din „vechea gardă“ a primului grup.