Eroul îngropat de viu, ctitor de mânăstire. Supraviețuirea miraculoasă în Războiul Reîntregirii a unui mare jurnalist interbelic și postbelic
Eroul român, pe numele său Pamfil Șeicaru, s-a născut la 18 aprilie 1894, la Beceni, județul Buzău. Provenea din familia unor români cu origini în zona Munților Făgăraș, la Șeica Mare (jud.Sibiu). Pamfil Șeicaru a avut un destin de excepție.
În calitate de tânăr ofițer, Pamfil Șeicaru a luptat pentru România Mare, în războiul pentru reîntregirea neamului, pentru apărarea orașului Orșova. Aflat în misiune pe Dealul Moșului, în 1916, sublocotenentul Pamfil Șeicaru din regimentul 17 Infanterie, alături de prietenul și camaradul său de arme, Petre Găvănescu a fost acoperit cu pământ în tranșee de explozia unui obuz. Scăpând cu viață a promis că va ridica acolo o mănăstire, fapt ce s-a întâmplat două decenii mai târziu.
Eroul decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” își respectă jurământul la două decenii de la finalul războiului
Eroismul lui Pamfil Șeicaru i-a adus decorarea cu Ordinul ”Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincție militară românească. După război, devenit jurnalist, Pamfil Șeicaru a trecut la treabă. Ansamblul de pe Dealul Moșului cuprindea mânăstirea, cu biserica și chiliile sub forma unei acvile cu aripile strânse și un drum de acces, tăiat prin pădure, la indicația lui Pamfil Șeicaru, cu șapte troițe din lemn de stejar, cu bănci pentru odihnă, dedicate unităților militare care au luptat în Marele Război.
Odiseea lăcașului până la sfințire
Episcopul locului, Vasile Lăzărescu, ulterior Mitropolit al Banatului (Orșova făcea parte din Banat, apartenența sa la județul Mehedinți este o consecință a reorganizării administrativ-teritoriale din 1968 n.a.) a refuzat să o sfințească invocând argumente cultice (locul unde s-a ridicat mănăstirea între anii 1936 și 1939 nu a fost sfințit în prealabil, așa cum cere tipicul ortodox n.a.). Pamfil Șeicaru a plecat în 1944, cu o misiune la Madrid, rămânând în exil, până la moartea sa în 21 octombrie 1980.
La 2 decembrie 1990, în sfârșit, ctitoria lui Pamfil Șeicaru a devenit Mănăstirea Sfânta Ana (după numele mamei ctitorului), din Orșova, în conformitate cu dorința sa, așezământ monahal de maici. La 8 mai 1995, autoritățile de la București îl grațiau post-mortem pe Pamfil Șeicaru, deși, așa cum am văzut, acesta fusese reabilitat încă din 1966.10 ani mai târziu, după ce anterior rămășițele lui Pamfil Șeicaru fuseseră repatriate și depuse lângă cele ale părinților săi, ctitorul și-a aflat locul de veci, conform dorinței sale, în pridvorul Mănăstirii Sf.Ana, căci oamenii mari au nevoie de morminte mici, așa cum se spunea într- un dicton european.