Băiatul pentru care Aurel Zamfir şi-a dat viaţa în urmă cu un an nu a venit niciodată în casa familiei salvatorului său.
Pe 24 iunie 2007, Aurel Zamfir, un tânăr din localitatea Dăbuleni, a murit înecat după ce a salvat din apă un copil de 12 ani. Gestul bărbatului de 24 de ani care a lăsat în urmă un copil de un an şi opt luni, o soţie neputincioasă şi o mamă adusă în pragul disperării a sensibilizat sute de oameni, care au vrut să ajute cumva familia îndurerată.
A trecut un an de la tragica întâmplare şi nimic nu pare să şteargă lacrimile de pe faţa mamei lui Aurel Zamfir. Ca şi cum ar trage speranţă, poarta familiei Zamfir stă tot timpul deschisă. „Mai ies din când în când la poartă, cu băiatul lui, Ştefăniţă, şi mă uit lung pe stradă. Îmi dau lacrimile şi intru în curte repede, să nu mă vadă copilul“, spune Gheorghiţa Zamfir.
Cu greu a rezistat în acest an, singurul ajutor fiind prezenţa nepoţelului, care acum are doi ani şi opt luni. „Nu ştiu ce m-aş face fără el. E alinarea mea şi motivul meu de a trăi. Trebuie să mă lupt pentru el, cum s-a luptat băiatul meu pentru acel copil, atunci când l-a salvat de la moarte“, izbucneşte femeia în lacrimi. Ştefăniţă vorbeşte cu pozele tatălui său
Chiar dacă era destul de mic pentru a înţelege ce s-a întâmplat, Ştefăniţă ştie acum că „tati doarme la Doamne- Doamne“. Îi ia pozele din casă şi vorbeşte cu ele. „Mângâie fiecare fotografie, o pupă şi îmi arată că acolo este tatăl lui. Simt că ştie ceva, dar e încă prea mic pentru a înţelege totul“, spune Florin Zamfir, unul dintre fraţii tânărului mort. De altfel, el a promis în urmă cu un an că va avea grijă de Ştefăniţă ca de copilul lui, iar băieţelul îi spune de multe ori „tată“. „Când aude că mergem la cimitir, ştie că mergem la tatăl lui. A venit o dată cu noi şi, uitându-se la poza de la cruce, ne-a zis «Ici cucă tati (aici se culcă tati)»“, povesteşte Gheorghiţa Zamfir, mângâindu-şi nepotul pe cap. „În pieptul lui e o bucată din inima lui Aurel“
Alexandru Sisoe, copilul pe care Aurel Zamfir l-a salvat de la înec, are acum 13 ani şi locuieşte cu bunica sa fie la Dăbuleni, fie într-o localitate din judeţul Olt, unde familia lui mai are o casă. Mama lui Alexandru se află în Spania, iar despre tatăl său nimeni nu ştie nimic. În anul care a trecut, Alexandru Sisoe nu a călcat nici măcar o dată în bătătura familiei salvatorului său. „Nu l-am văzut decât o singură dată pe stradă şi atunci bunica lui l-a împins imediat într-un magazin. Am mers câteva sute de metri şi mi s-a făcut rău, am căzut în stradă. Nu am cerut vreodată un gram de recunoştinţă, dar să fugă de noi mi se pare strigător la cer. Dacă mă ruga cineva să-l înfiez pe acel copil, asta făceam. Doar este cel pentru care şi-a dat viaţa copilul meu. În pieptul lui e o bucată din inima lui Aurel“, oftează Gheorghiţa Zamfir. Bătrâna trage totuşi speranţa că, într-o zi, cineva îi va explica lui Alexandru Sisoe că nimeni din familia Zamfir nu i-a purtat pică pentru cele întâmplate.