Medicul de boli infecţioase Paul Marinescu a luat în grijă, imediat după Revoluţie, peste 20 de copii diagnosticaţi cu HIV pe care părinţii i-au abandonat în orfelinate
Totul a pornit dintr-o întâmplare. Doctorul Paul Marinescu nu a putut rezista unor prunci de-o şchioapă care nu îl mai lăsau să plece când i-a vizitat în căminul de copii din Giurgiu unde fuseseră lăsaţi de izbelişte de părinţii speriaţi de verdictul necruţător: infecţie cu HIV. Aşa că, pe lângă cei doi copii ai lui, s-a înhămat la îngrijirea a încă 19 micuţi. "Atâţia au fost la început, însă, în timp, am mai primit câţiva: o fetiţă a străzii cu HIV, una cu encefalopatie. La un moment dat, am ajuns la 23 de copii", îşi aminteşte medicul.
Pentru a-i putea lua în grijă a înfiinţat şi o fundaţie, "Sf. Maria", şi a pornit la un drum greu.
A ajuns cu ei într-un pavilion dezafectat al spitalului din Singureni, aflat la jumătatae distanţei dintre Bucureşti şi Giurgiu, pe care l-a renovat ajutat şi de ministrul din acea vreme Mihai Tănăsescu şi de diverşi sponsori.
Pavilionul a ars şi s-au mutat într-o casă pe care au construit-o în apropiere tot din sponsorizări.
Acum însă, de când copiii au crescut, ajutoarele sunt din ce în ce mai puţine, iar marele test îl dau iarna, când casa în care locuiesc trebuie încălzită. "Am reuşit să reparăm centrala termică de curând, dar ne trebui butan gaz pentru iarnă. O altă mare problemă e factura de electricitate, care ajunge la nişte sume colosale: dacă lunile trecute plăteam 400-500 de lei, acum a venit 900 de lei", mai povesteşte medicul.