Pompierii îşi contabilizează persoanele salvate, cum făceau pe vremuri piloţii de avioane care-şi numărau victimele. Colonelul Paul Ciubotariu deţine un record
Este pompier de 18 ani şi nici acum nu poate uita prima intervenţie pe care a avut-o. Îşi aminteşte cu durere de un incendiu în care un bebeluş a ars în totalitate şi spune că nimic nu se poate compara cu momentul în care oamenii îi mulţumesc pentru că i-a salvat.
A scos din flăcări şi stăpâna, şi canarul
Locotenent colonel Paul Ciubotariu este vesel şi şugubăt. Glumeşte mereu, spune bancuri, are un zâmbet larg pe faţă. Din când în când însă chipul i se întunecă, îşi aminteşte atunci de toate dramele pe care le-a văzut de-a lungul timpului. Oameni disperaţi că şi-au pierdut casele în incendii, copii pe care nu i-a mai putut salva, victime ale accidentelor rutiere.
"Sunt lucruri pe care nu le poţi uita. Trebuie să fii tare ca să nu te laşi doborât. La început e mai greu, după ce trec anii parcă priveşti lucrurile altfel", spune colonelul Ciubotariu.
De două întâmplări îşi aminteşte cu o durere profundă. Accidentul de tramvai din Copou, în care a murit unul dintre foştii lui colegi şi un incendiu în care un bebeluş a fost mistuit în totalitate de flăcări. "În 2000 s-a întâmplat, a luat foc o casă în care erau trei copilaşi. Am scos doi dintre ei din flăcări însă pe al treilea nu l-am mai găsit. Era un bebeluş, a fost practic ars în totalitate", spune colonelul Ciubotariu.
Accidentul de tramvai din Copou este un subiect despre care vorbeşte cu greutate. "Când am ajuns acolo am recunoscut în maşina lovită de tramvai pe unul dintre foştii mei colegi. Oricât de călit ai fi, când vezi un cunoscut printre victime tot rămâi şocat", îşi aminteşte colonelul.
- EROU EVZ. Premiul de 3.000 de lei merge la educatorul parental