În spatele fastului din faimoasa reşedinţă a prinţilor şi a oamenilor politici ai Franţei, se ascund suferinţe şi nenorociri, după cum notează Le Point.
Situat în inima Parisului, cu o arhitectură deosebită, Élysée reprezintă palatul puterii, locuit de-a lungul timpului de personalităţile care au guvernat Franţa.
"Mai presus de toate, este locul în care viaţa pulsează cu forţă maximă. Totuşi, deseori moartea a hoinărit în jurul pereţilor edificiului, care n-a purtat întotdeauna noroc celor care i-au trecut pragul", scrie săptămânalul francez Le Point.
Aici şi-a semnat Napoleon abdicarea
În 1803, Palatul Elysée este vândut lui Joachim Murat, iar în 1808 este cumpărat de împăratul Napoleon şi devine "Elysée Napoleon".
După bătălia de la Waterloo, Napoleon se întoarce la Elysée şi îşi semnează abdicarea pe 22 iunie 1815, iar zece zile mai târziu, îl părăseşte definitiv. Reşedinţa revine proprietarului anterior - ducesa de Bourbon, care i-o vinde în 1816 vărului său, regele Ludovic al XVIII-lea.
Regele dă proprietatea tânărului duce de Berry, aflat în serviciul său. În ziua de 13 februarie 1820, în timpul unui spectacol la Operă, ducele moare ucis de loviturile de cuţit ale unui muncitor. Disperată, ducesa părăseşte imediat palatul pe care-l consideră un loc al nenoricirii.
Mort în braţele amantei
Loviturile sunt în continuare puternice, şi vizează de această dată simbolul Republicii (preşedintele). Următoarea victimă de la Elysée este tânărul preşedinte al celei de a III-a Republici, Sadi Carnot.
În iunie 1894, este asasinat în cursul unei vizite oficiale la Lyon. Cinci ani mai târziu, între zidurile Elysée -ului se petrece o nouă dramă: preşedintele Félix Faure este găsit mort în biroul său.
Versiunea oficială a fost că stresul i-a adus moartea, dar în realitate, Faure a făcut atac cerebral în Salonul de Argint, unde petrecea clipe plăcute cu amanta sa... Chiar dacă au fost pauze, seria neagră a continuat. Un alt celebru locatar de la Elysée - Georges Pompidou. "Zidurile palatului au ascuns lupta acestuia cu cancerul de sânge. Suferinţa a durat mult timp".
Un moment inevitabil
Boala lungă şi suferinţa e o încercare pe care a cunoscuto la fel de bine şi preşedintele socialist al Franţei, François Mitterrand, o personalitate absolut remarcabilă. La scurt timp după ce este ales, şeful statului află că are cancer.
A rezistat 14 ani în lupta contra maladiei, ajutat în secret de medicul personal. În mijlocul acestei tragedii se mai petrece încă una: în ziua de 7 aprilie 1994, vechiul său prieten François de Grossouvre, naşul lui Mazarine (fiica lui Mitterrand), se sinucide în biroul din Elysée, trăgându-şi un glonţ în cap cu un Magnum Manurhin 357.
"Nu înţeleg, nu înţeleg de ce a făcut-o...". Lui Mitterand îi rămân să mai trăiască doar doi ani. În seara de 31 decembrie 1994, francezii îl aud sideraţi pe preşedinte pregătindu-i pentru inevitabil: "Cred în forţa spiritului. Nu vă voi părăsi". Pe 17 mai 1995, François Mitterrand se stinge din viaţă.
Le Point conchide: "A fost momentul în care, în sfârşit viitorii locatari de la Elysée au fost preveniţi. Ce fel de piatră de încercare va constitui acest palat pentru noul preşedinte al Franţei, François Hollande, ne vom lămuri curând..."
Totul a pornit de la Madame de Pompadour
În anul 1753, doamna de Pompadour, metresa şi confidenta lui Ludovic al XV-lea, a oferit un teren dintre Paris şi Versaille, loc visat pentru fiica sa adorată, Alexandrine.