Elicopterul „de tuns iarba“

Un nigerian şi-a făcut un aparat de zbor artizanal care se ridică doi metri de la sol.

Un student la fizică din Nigeria, în vârstă de 24 de ani, a reuşit să construiască de unul singur un elicopter în curtea casei sale. Pentru a fabrica aparatul de zbor, Mubarak Muhammad Abdullahi a folosit numai piese luate de la maşini vechi şi motociclete şi resturi de aluminiu, relevă Reuters.

„Mi-a luat opt luni să-l construiesc“, a explicat tânărul, adăugând că, până acum, a zburat cu elicopterul de şase ori. Aparatul de zbor are un motor de maşină Honda Civic, de 133 de caiputere, cumpărat la mâna a doua şi este dotat cu patru scaune care au aparţinut odată unei maşini Toyota.

Celelalte componente provin de la o carcasă a unui Boeing 747 care s-a prăbuşit în urmă cu câţiva ani lângă localitatea Kano. Mare şi greoi Pentru un aparat de zbor cu patru locuri, elicopterul are însă dimensiuni destul de mari. De altfel, aparatul de zbor nu a reuşit să atingă o altitudine mai mare de 2,13 metri. În carlingă există un buton pentru aprindere, între scaune se găseşte o manetă pentru acceleraţie, cu ajutorul căreia se poate controla ridicarea aparatului de zbor pe verticală, şi un joystick care este destinat asigurării echilibrului aparatului de zbor.

„Îl porneşti, îl laşi să se tureze un minut sau două, apoi împingi manşa înainte, şi elicea din faţă începe să se învârtească. Cu cât împingi acceleratorul mai în faţă, cu atât merge mai repede. Când ajunge la 300 de rotaţii pe minut, apeşi joystickul şi decolează“, a spus, mândru, tânărul fabricant.

El a povestit că a fost mereu fascinat de elicoptere, iar ideea de a produce un aparat de zbor în propria bătătură i-a venit după ce a văzut la televizor multe filme de acţiune. Hotărât să-şi ducă visul la îndeplinire, viitorul fizician a căutat pe internet date despre modul în care se fabrică un elicopter şi s-a apucat de treabă.

Pentru a face rost de bani pentru piese, el a reparat computere şi telefoane mobile şi a apelat la tatăl său, profesor la Universitatea Bayero din oraşul Kane. Abdullahi este mulţumit de performanţa sa, deşi recunoaşte că produsul său ar putea fi îmbunătăţit.

Tânărul este însă foarte dezamăgit de reacţia autorităţilor şi se plânge că degeaba a încercat să-i convingă pe cei de la Aviaţia Civilă Nigeriană să vină să-i vadă creaţia. Chiar şi aşa, nu se dă bătut. El încă speră că, la un moment dat, oficialii nigerieni îi vor oferi un contract pentru fabricarea elicopterelor în loc să apeleze la producători din Occident.