Trandafirul (Rosa L.) este un gen de plantă perenă din familia Rosaceae. Există peste 100 de specii și mii de soiuri. Cele mai multe specii sunt native din Asia, iar un număr mai mic din Europa, din America de Nord, nord-vest și din Africa.
Potrivit www.daciccool.ro., cercetările științifice întreprinse în ultimii ani confirmă cunoștințele și practicile tradiționale și aduc noi date pentru medicina de astăzi.
Are tulpina spinoasă, care poate fi cățărătoare sau târâtoare, de înălțime variabilă și frunzele alterne. Florile variază în dimensiune și formă, având o gamă largă de culori: alb, galben și roșu. Fructul este cărnos. În scop terapeutic, sunt folosite petalele, care trebuie recoltate în faza de înflorire deplină, când conținutul de ulei este maxim. Ele pot fi utilizate ca atare sau prelucrate sub formă de ulei, apă, oțet, tinctură, infuzie și sirop. Extractele de petale se folosesc și în industria produselor cosmetice, iar uleiurile sunt folosite în aromaterapie. De asemenea, din petale se fac dulcețuri și gemuri.
Determină efecte cicatrizante
Petalele de trandafir conțin ulei volatil, tanini, derivați flavonici, nerol, citronelol, zaharuri, ceară și acid galic, vitamine (A, B2, C, K, PP), săruri minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu) și coloranți antocianici. Acțiunea florilor de trandafir determină efecte cicatrizante, antidiareice, antidizenterice, astringente, antihemoragice, antihelmintice, antiinflamatoare, dezinfectante, antipiretice, antiseptice, antimicotice, aromatizante, fortifiante, mineralizante și tonice. Potrivit Agerpres, preparatele din trandafir sunt indicate în hiperhidroză (transpirație în exces), laringită, micoze bucale și vaginale, afte, faringite, amigdalite, stomatite, diaree cronică și dizenterie, hemoroizi, angină pectorală, acnee, plăgi, leucoree, iritații oculare ori la nivelul pleoapelor sau în conjunctivite. Ceaiul din petale proaspete de trandafir se întrebuințează în tratamentul astmului, în hemoptizie, dizenterie și gripă.