EDITORIALUL EVZ: Vrei, nu vrei, bea Ponta agheasmă!

EDITORIALUL EVZ: Vrei, nu vrei, bea Ponta agheasmă!

Nimic nou pe frontul de Est: proaspătul ministru Traian Igaş a fost făcut chiseliţă de opoziţie încă înainte de a apuca să probeze bine bocancii Internelor, să vadă omul dacă nu cumva îi sunt cam largi sau, cine ştie, poate îl strâng.

Liderul social-democraţilor, Victor Ponta, l-a dat în fapt, conform CV-ului lui Igaş, primit prin intermediul serviciului de mesagerie text. "I-auziţi: şi-a luat Bacalaureatul după câţiva ani, a fost paznic şi a fost amendat de poliţie pentru schimb de valută". În aceeaşi zi, preşedintele PSD a evaluat şi activitatea parlamentară a fostului consilier din Pecica: "E ca apa sfinţită, nu face nici bine, nici rău la Senat".

Sigur, aprecierea tânărului politician pesedist e discutabilă şi chiar un observator neavizat al tumultuoasei vieţi parlamentare i-ar putea prezenta un contrargument. Ştiu, bunăoară, măcar un caz în care senatorul Igaş a făcut deopotrivă şi bine, şi rău. Astfel, a făcut rău că a eşuat lamentabil în tentativa de revocare a lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului; dar, în acelaşi timp, a făcut bine că l-a lăsat pe fostul musafir al lui Vîntu să mai fie preşedinte la ceva, ceea ce îi aduce pesedistului variate consolări, cum ar fi invitarea la emisiunea "Nimic important", a lui Lucian Mândruţă.

Ca o paranteză, a fost savuros episodul înscăunării noului ministru, când Igaş, probabil de emoţie, a dat mâna doar cu Băsescu, determinându-l pe şeful statului să-l întoarcă şi să i-l arate, amuzat, pe Geoană, care stătea smirnă, alături de Anastase şi de Boc: "Deja ţi-ai uitat şeful de la Cameră?!"...

Ne puteți urmări și pe Google News

Indiscutabil însă, Victor Ponta a abordat materialist-dialectic, cum bine îi şade reprezentantului unui partid de stânga, un aspect sensibil: agheasma. În primul rând, pomenind zicala respectivă, Ponta nici măcar nu e original. A făcut-o destul de recent Cezar Preda, când s-a pronunţat pe seama iniţiativei lui Crin Antonescu de a înfiinţa un cabinet alternativ. "Guvernul propus de Domnia Sa este ca apa sfinţită, nu face nici rău, dar nici bine", s-a străduit să fie spiritual pedelistul, deşi poate mai adecvată, în cazul respectiv, era altă zicală românească: "busuioc, floare frumoasă, nici nu pute, nici miroasă".

În al doilea rând, şi Ponta, şi Preda, pe lângă micul detaliu că au stricat bunătate de prozodie, dovedesc faptul că n-au habar de variantele în care circulă această relativ veche parimie - "e ca apa sfinţită, nici n-ajută, nici nu strică" sau, mai rar, "e ca apa ne-ncepută, nici nu strică, nici n-ajută".

Din simpatie pentru tinereţea lui Victor Ponta - în plus, am auzit din mai mai multe surse că a făcut o figură frumoasă la "Naşul" -, aş putea broda un pic pe marginea afirmaţiei sale, care n-ar fi fost întâmplătoare, ci ar fi avut ca substrat mesajul că Domnia Sa este un politician modern, într-o Românie modernă.

Cred însă că luarea în derâdere a apei sfinţite a fost o scăpare. O glumiţă de ştrengar care stă la pândă cu praştia sub geam. Acest comentariu nu vrea să demonstreze că agheasma are proprietăţi care contrazic flagrant zicala menţionată de Ponta. E însă de observat că foarte mulţi români cred în apa sfinţită, iar pomenirea acesteia într-un context nepotrivit riscă să îi ofenseze, de la părinţii care îşi duc pruncul la Taina Sfântului Botez până la credincioşii care ţin acasă, fie şi în PET-uri la sfert, Agheasma Mică şi Agheasma Mare.

Veţi riposta că dăm prea multă atenţie unor vorbe. Că aşa sunt politicienii, vorbesc mult, iar când trebuie să vorbeşti mult, mai spui şi prostii (uneori, chiar cu intenţie, dar aberaţiile aruncate în mod deliberat merită un capitol separat). Riscul este însă ca vorbele respective să se întoarcă împotriva celui care le-a rostit, de pildă, chiar în următoarea campanie electorală, de parcă aceasta ar lua vreodată pauză în România.

Pentru voturile pe care şi le doreşte, Victor Ponta va fi nevoit înainte de alegeri să renunţe la pildele cu apă sfinţită şi să pupe poala popii. E suficient ca nişte consilieri să-i indice cum s-ar da procentele peste cap dacă ar avea un discurs adaptat la lucrurile pe care doresc să le audă drept-credincioşii şi cât de bine stă Biserica în sondaje, pentru ca Victor Ponta să-şi amintească de următoarea zicere românească: vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă!