EDITORIALUL EVZ. TVR, oglinda ţării: cum e să te izbeşti cu faţa de realitate ca de asfalt

TVR e cel mai bun studiu de caz pentru nebunia care a cuprins ţara de 8 luni.

Până să vină la Putere, liderii USL au mângâiat fosta conducere a televiziunii publice cu câteva ciomege pe spate. "Jaful de la TVR", era ideea de bază. Nu mai spun ce era la gura militanţilor de pe forumuri: nemernicii din PDL vor să mărească taxa TV şi să mai jupoaie o piele de pe spatele bieţilor contribuabili. S-a schimbat Puterea, avem un nou CA la televiziune, PDL nu mai are nici măcar un reprezentant în Consiliul de Administraţie, iar Claudiu Săftoiu a fost trimis să rezolve el problema, după dezastrul lăsat în urmă de incompetentul şi slugoiul de Lăzescu. Şi-a mai trecut o lună şi pe noul preşedinte al TVR l-a apucat lehamitea: "N-ai cu cine discuta. Ne îndreptăm spre faliment". Cum, USL nu are soluţii? Pentru asta au ieşit oamenii în stradă în ianuarie, la -25 de grade, de asta au votat 7,4 milioane de oameni pentru alungarea dictatorului Băsescu, chiar nu se poate îndrepta nimic? Le răspund repede: TVR va termina 2012 cu pierderi de 40 milioane de euro, care se vor adăuga datoriilor istorice valorând 120 milioane de euro. Răspunsul e "da, nu se schimbă nimic". Şi poporul ce consolare primeşte? Păi l-au adus pe Claudiu Lucaci şef la Ştiri, fidel cauzei PSD până în măduva oaselor, nu e de-ajuns? În afară de rotaţia politică, la TVR nu s-a întâmplat nimic. Au suspendat licenţele TVR Info şi TVR Cultural, interesant, dar ştiţi câtă economie se face? 1,5% din totalul cheltuielilor. E ceva. De TVR 3 şi de cei 700 de oameni din posturile teritoriale nu s-au atins pentru că PSD va folosi regionalele ca principală platformă de propagandă în alegerile din noiembrie şi e plasa de siguranţă a lui Victor Ponta în cazul în care pierde peste noapte sprijinul Antenei 3. Posturile regionale n-au audienţa măsurată, n-au venituri din publicitate, iar grilele lor datează din epoca de piatră. Numai salariile din ţară înseamnă 1 milion de euro pe lună. Totul se joacă politic, nu economic. Rezumând, acest studiu de caz arată cât timp se pierde cu demagogia în această ţară, alimentând ura şi primitivismul, şi cât de frustă e realitatea când te izbeşti cu nasul de ea. USL îşi rezumă programul politic la promisiunea fără fundament, pe care trebuie să o iei aşa cum ţi-e dată: "Avem soluţii pentru toate". Privim atunci spre TVR ca spre un caz emblematic. Românii îşi doresc iar schimbarea, dar tot nu vor scăpa de implacabilul adevăr, pe care l-a primit şi sindicatul televiziunii publice din gura lui Claudiu Săftoiu: "O mie dintre voi trebuie să dispară". Sună la fel de brutal ca vorbele lui Traian Băsescu, şi-a spus sindicatul şi au întors spatele noii conduceri. E în mare cam tot la ce ne putem aştepta. Continuăm reformele sau intrăm în blocaj total. Cu Băsescu, fără Băsescu, cu Crin, cu Victor, cu cine vreţi, problemele ne aşteaptă acolo unde le-am lăsat. TVR e un studiu de caz bun pentru că acolo e o luptă surdă între găştile retrograde şi oamenii cu scaun la cap, ca în toată societatea românească. Respingerea negocierii raţionale, între liderii responsabili de la toate partidele, va face România să piardă o groază de timp şi de bani. La TVR se va mai discuta un an de reforme necesare, dar neduse la capăt, după care se va ajunge la tăierea în carne vie, restructurări masive, în paralel cu creşterea taxei TV, ca singură soluţie viabilă. Exact cum a propus Lăzescu de acum doi ani. Până atunci, vom mai pierde nişte zeci de milioane de euro şi vom striga ca nebunii: "Jos dictatorul". Claudiu Săftoiu e în fond la fel de brutal ca Traian Băsescu. Asta-i schimbarea promisă?