Mircea Marian:
Scenă desprinsă din relatările de la OTV, în redacţia televiziunii publice: reporterul acreditat la guvern l-a snopit în bătaie pe unul dintre editorii jurnalului de seară. Potrivit unor martori, incidentul a avut accente de „comedie noire“. În timp ce victima, pitită după un dulap, încasa lovitură după lovitură, o fată prezentă în încăpere era agăţată în spatele agresorului, într-o încercare zadarnică de a-l imobiliza, iar o alta ţipa isteric după ajutor. În final, victima, plină de sânge şi cu nasul spart, a ajuns la IML, pentru a-şi scoate certificat medico-legal.
Ceea ce s-a întâmplat joi seară la TVR nu este, din păcate, un simplu incident izolat şi, poate, amuzant. Acesta a fost de fapt apogeul unor tensiuni generate de intervenţia politică în scandalul filmului „Şpagă pentru Remeş“. Unul dintre protagoniştii bătăii, reporterul acreditat la guvern, este exact cel care a sesizat Comisia de etică a TVR pentru faptul că Rodica Culcer a aprobat difuzarea imaginilor care-l compromiteau pe demnitarul liberal. Este foarte probabil că omul aştepta o recompensă, după ce şi-a dovedit astfel fidelitatea faţă de executiv. Numai că, surpriză, la conducerea nou-înfiinţatului departament de ştiri a fost numită Mădălina Rădulescu, fosta şefă a corespondenţilor, ea însăşi un personaj controversat în interiorul TVR.
Toată această cabală dâmboviţeană, stropită cu câteva picături de sânge, arată că cea mai bună soluţie pentru contribuabilii români ar fi ca primul canal al televiziunii publice să fie, cel puţin temporar, desfiinţat.
Să nu fiu înţeles greşit: dintre toate televiziunile, de departe cea mai bună echipă specializată pe probleme politice este la TVR. Dar este imposibil să lucrezi într-un mod profesionist, atunci când stai cu teama că orice parlamentar supărat poate să-ţi facă viaţa un calvar.
În 17 ani, TVR nu a reuşit să devină o televiziune publică, ci doar fieful politicienilor români. Fiecare partid se consideră îndreptăţit să deţină, în funcţie de ponderea parlamentară, propria zonă de influenţă. De la premierul Tăriceanu, care dă lecţii de deontologie celor de la Jurnal, la deputatul minorităţii rrome, care vrea să fie mediatizat în emisiunea dedicată celor pe care-i reprezintă în parlament, toţi politicienii vor câteva minute de publicitate gratuită.
Conducerea TVR s-a schimbat de trei ori în tot atâţia ani. Fiecare preşedinte-director general a dorit să-şi impună propria linie politică. De fiecare dată, în redacţia de ştiri - principala zonă de interes pentru politiceini - s-au produs modificări. Interesant este şi faptul că, în perioada în care la conducerea TVR s-a aflat liberalul Tudor Giurgiu, cei de la PNL au încercat să racoleze jurnalişti din massmedia privată pentru a-i aduce în locul Rodică i Culcer. Nu au reuşit, pentru că nimeni nu-şi dorea să ajungă în acest cuib de viespi.
Nu contest utilitatea unui canal de nişă, precum TVR Cultural. Dar pur şi simplu nu mai sunt de acord să plătesc nu ştiu câte zeci de mii de lei pe lună pentru TVR 1, o televiziune care mai există doar pentru a face publicitate tristelor figuri din politica românească.