Se împlinesc azi 152 de ani de la Mica Unire, act fundamental precedând Constituţiunea care avea să stabilească faptul că "Principatele-Unite-Române constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de România".
De la Unirea Principatelor Române încoace, horim în fiecare an pe 24 ianuarie, sperând să piară atât iarba rea din holde, cât şi duşmănia-n ţară. Între timp, au trecut peste noi un Război de Independenţă, o Mare Unire, două conflicte mondiale, nişte dictaturi, o Revoluţie, pentru ca prezentul să ne găsească pe noi, cei cu inima română, amarnic dezbinaţi şi fără nici cea mai mică intenţie de a da mână cu mână, sănvârtim hora frăţiei pe pământul României.
E evident că, la manifestările omagiale programate azi la Focşani şi la Iaşi, între politicienii aşteptaţi să participe nu va fi loc de flori şi de omenie, ci doar de dihonie. Cel mai recent motiv de trădare a idealurilor Unirii Principatelor pare să îl reprezinte recalcularea pensiilor militarilor. Aşadar, în anul de graţie 2011, răspunzând unei întrebări, domnul Ţării Româneşti susţine că trebuie respectată hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât nimic în afara deciziilor Înaltei Curţi nu poate funcţiona - ceea ce sună familiar pe aceste meleaguri încă de la adoptarea Constituţiunii Principatelor (Capitolul III, despre puterea judecătorească: pentru întregul Stat român este o singură Curte de casaţiune). Imediat, unioniştii Crin Antonescu şi Victor Ponta (o, nu teritorii vor să unească aceşti revoluţionari ai timpurilor noastre, ci doar să facă o "monstruoasă coaliţie" care să-l dea jos pe Domn) intervin în forţă.
În sprijinul lor vin Divanurile ad-hoc de la Realitatea TV şi de la Antena 3, unde reprezentanţi ai marii boierimi contemporane şi ai noii burghezii stabilesc, precum textul legii odinioară, că "militarilor nu se pot lua gradurile, onorele şi pensiunile, de cât numai în virtutea unei sentinţe judecătoresci şi în casurile determinate de lege".
Ceea ce trebuie remarcat este că, pe fond, Traian Băsescu, pe de-o parte, şi Crin Antonescu&Victor Ponta, pe de altă parte, nu se contrazic, toţi părând să fie de acord că decizia aparţine doar Înaltei Curţi. Reacţiile celor doi lideri ai opoziţiei după declaraţia preşedintelui demonstrează însă că, de fapt, mărul discordiei nu e soarta rezerviştilor, ci a celui care conduce ţara.
Să încercăm o sinteză a acuzaţiilor formulate pe adresa la Traian Băsescu doar după ce o televiziune l-a prins făcându-şi cumpărăturile: dacă nu declară nimic de recalcularea pensiilor militare, de ce nu declară? Dacă declară ceva, de ce o face atât de târziu şi ce anume urmăreşte, nu cumva e alt gest populist de a se dezice, numai declarativ, de câinele său (a se citi guvernul, după Ponta) care a ridicat piciorul la oştirea română? Şi, în subsidiar, dacă tot e la cumpărături, de ce nu ştie exact cu cât s-au scumpit zarzavatul şi laptele? Nu înţelege preşedintele cât de grav lezează sentimentele pensionarilor atunci când îşi umple căruciorul în timp ce ţara întreagă face foamea? De ce are o părere privind pensiile de parcă ar fi întrebat dacă ţine cu Steaua sau cu Dinamo, se burzuluieşte şi Crin Antonescu, şi nu a făcut-o într-un cadru instituţional?
Şi, nu în ultimul rând, de ce n-a spus clar şi răspicat că, fiind de fapt un dictator, nu respectă nicio hotărâre dată de vreo Înaltă Curte? Ca să îl putem suspenda pentru încălcarea gravă a Constituţiei şi să venim noi în locul său, anunţând mărirea pensiilor cuvenite foştilor militari cu 30%-40%, cum a făcut premierul Vladimir Putin în Rusia, de la care am avut şi avem atâtea de învăţat! Fiindcă aşa proclamă preşedintele telespectatorilor de la Antena 3, Crin Antonescu, înainte de a constata că nici Carol al II-lea şi nici comuniştii nu şi-au bătut joc aşa de veterani: "Primul guvern în care PNL va fi parte va restabili lucrurile în favoarea pensionarilor militari, din ordine publică şi apărare naţională, aşa cum au fost ele înainte de a începe să facă aşa-zisă reformă a lui Băsescu".
Cumva se va lămuri şi soarta pensionarilor militari (asta nu înseamnă că acest guvern de pomină va intra altfel în istorie decât ca unul care a crezut că poate dovedi criza dându-şi singur şuturi în fund). Dar suntem atât de prinşi într-o horă a dihoniei încât nici nu vom băga de seamă!