Dosarele candidaţilor la Înalt Prea Fericire rămân ferecate. Nu este o întâmplare că CNSAS nu a izbutit să le verifice din lipsă de cvorum, înaintea scrutinului din Sfântul Sinod.
Aşa cum nici refuzul Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania, de a se prezenta la audieri, acuzând imixtiuni „în treburile interne ale unei instituţii autonome“, nu e doar semeţie conjuncturală.
Statul se găseşte slăbit în faţa Bisericii de prea numeroasele clemenţe şi cedări ale politicienilor şi demnitarilor care o utilizează în scopuri politice. Iar clerul se lasă folosit cu bucurie atât timp cât are de câştigat intangibilitate, putere şi influenţă.
Sămânţa sfidării a prins rădăcină pe un teren fertilizat de negocierile practicate de Ion Iliescu şi administraţia postcomunistă cu ierarhia ortodoxă pentru proprietăţi, raporturile de putere cu celelalte culte, dezincriminarea homosexualităţii.
Dosarele clerului au fost desecretizate abia anul trecut şi doar în urma tratativelor dintre Traian Băsescu, Patriarhul Teoctist şi episcopul-vicar Vicenţiu Ploieşteanu. Documentele au fost transferate de la serviciile secrete la CNSAS cu recomandarea prezidenţială să se aibă în vedere că, „în perioada comunistă, în care ateismul a fost introdus în instituţii şi în politica de partid şi de stat, bisericile au trebuit să supravieţuiască“.
Nu ştim dacă s-a avut în vedere sau nu, dar asupra CNSAS au fost exercitate invariabil presiuni pentru blocarea deconspirării preoţilor, proces considerat - fără temei potrivit experienţelor Poloniei şi ale Ungariei - o ameninţare la existenţa Bisericii. Ultima din partea lui Mircea Geoană, liderul unui partid social-democrat presupus promotor al valorilor laice.
El propune un proiect de lege care să interzică CNSAS să mai verifice dosarele de Securitate ale preoţilor. Gestul suprem de absolvire a păcatelor din trecutul comunist l-a făcut însă tot cel mai înalt reprezentant al statului, Traian Băsescu. L-a decorat post-mortem pe Patriarhul Teoctist cu Ordinului Naţional „Steaua României“ în grad de Colan „în semn de adâncă preţuire pentru felul în care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii devotate a Bisericii Ortodoxe Române“.
După ce, cu un an în urmă, condamna oficial comunismul şi implicit contribuţia Patriarhului la aducerea BOR sub controlul puterii totalitare. Indulgenţa faţă de colaborarea unor înalţi ierarhi şi preoţi cu partidul comunist şi fosta Securitate, nu-i singurul dar primit de BOR. Senatul a hotărât, aproape în unanimitate şi în ciuda opoziţiei guvernului Tăriceanu, finanţarea a jumătate din costurile Catedralei Mântuirii Neamului de la buget. Liberala Norica Nicolai a votat în extaz mistic o lege prin care contribuabilii atei, catolici, musulmani, protestanţi etc. subvenţionează mântuirea ortodocşilor. Şi asta nu e tot: ministrul economiei, Varujan Vosganian, pregăteşte mărirea salariilor preoţilor ortodocşi de ţară, iar cel al educaţiei, Cristian Adomniţei, obligativitatea studiului religiei în şcoli. Gigi Becali cu ale sale cânturi bisericeşti a rămas un romantic contributor privat la bunăstarea Bisericii faţă de Traian Băsescu şi principalele partide politice.
BOR crede că i se cuvine, iar politicienii îi pun statul laic la picioare pentru pomenirea numelui candidatului şi a câtorva puncte din platforma-program la predica de duminică. Ce urmează după instalarea noului Patriarh? Interzicerea avorturilor şi reincriminarea homosexualităţii? Autonomia faţă de stat, invocată de Mitropolitul Bartolomeu Anania, în sensul exceptării clerului de la aplicarea unei legi, nu poate fi invocată într-o democraţie şi cu atât mai puţin într-una care sponsorizează în continuare BOR.
Poate că slujitorii domnului vor răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru faptele lor pământeşti, dar atât timp cât trăiesc pe această planetă se supun şi legilor oamenilor. Nu sunt cetăţeni cu drepturi speciale, iar BOR n-a fost proclamat stat independent.