Ideea „Noii Republici”, lansata in mediul civic, va face cariera politica in urmatorii doi ani. Partidul Liberal Democrat doar a plantat ieri semintele discutiei despre falimentul celei de-a doua republici fondate prin Revolutie si furata de Ion Iliescu si necesitatea unui alt contract social, adica a unei Constitutii care sa reconfigureze arhitectura institutionala a statului.

Potentialul politic al conceptului l-a mirosit si liderul PSD Mircea Geoana care, in campania pentru referendum, afirma ca Romania are nevoie „de o noua republica, nu de un nou Basescu”. De extractie gaullista in forma si fond, el se anunta insa a fi marele proiect al dreptei asociate presedintelui Traian Basescu pentru alegerile ce vor urma.

Si nu este deloc exclus ca ideea sa mobilizeze energii politice si civice intr-o „Uniune pentru Noua Republica” (Traian Ungureanu vorbea intr-un editorial despre „o miscare politica larga, cu nume distinct si componenta credibila”, iar Vladimir Tismaneanu, ieri, de o „alianta a celei de-a treia republici”).

Dezbaterea organizata de Centrul pentru Analiza Insitutionala (CADI) si de PLD a lansat cateva semnale importante pentru ceea ce va urma. Este de remarcat ca, desi liderul democrat Cezar Preda promitea in aprilie ca „pe un parcurs democratic de 18 luni se va construi o noua republica”, primul pas a fost facut de Stolojan si Stoica, si nu de PD.

Al doilea le va apartine intelectualilor, ne-a adus la cunostinta filosoful Gabriel Liiceanu. Ei „vor constitui o comisie formata de specialisti de top” si „vor produce o revizuire a Constitutiei”.

Raul din sistemul politic romanesc (coruptie, conflicte institutionale, calitatea oamenilor politici) a fost identificat in vechiul contract social incheiat, prin Constitutia 1991, de elita conducatoare cu o societate fara cultura politica si neinformata.

Momentul actual este considerat unul de ruptura, de „urgenta nationala”, un „nou pasoptism”, iar solutia pentru a arde etapa „tranzitiei de dupa tranzitie”, cum o numea Traian Basescu intr-un interviu acordat EVZ, este o Constitutie revizuita radical.

Cateva dintre ideile expuse ieri poarta insa amprenta prezentei stari de fapt si par raspunsuri la conflictul politico-institutional in derulare. Scopul noii Constitutii nu este rezolvarea crizei. Daca ar exista capacitate de negociere intre actorii politici, si actuala lege fundamentala bazata pe consens o poate transa.

Versiunea PLD de reforma institutionala este, in buna masura si din pacate, un ecou al tezelor publice ale sefului statului: parlament unicameral, republica semiprezidentiala, relaxare a restrictiilor pentru dizolvarea parlamentului, descentralizare. Ori, noua Constitutie trebuie eliberata de presiunea conjuncturilor si a intereselor de putere.

Valeriu Stoica a afirmat ca aceasta ar urma sa fie validata de popor prin referendum si de-abia ulterior adoptata de parlament. Ceea ce pare o efractie a regulilor democratiei reprezentative si orientarea spre o democratie referendara.

O eroare ar fi si grabirea procesului de elaborare a legii fundamentale. Daca Stoica o vedea gata peste cel putin patru ani, Liiceanu era aproape sigur ca se va ajunge „la malul unei revizuiri mult mai devreme”.

Fundamentul „noii republici” trebuie sa-si aiba radacinile in teoria si experientele democratiei liberale. Orice abatere corupe proiectul si poate rata tinta.