După puşcărie, emigraţia a fost singura soluţie împotriva regimului comunist. Mai era, desigur, "exilul interior". Am crezut că, după decembrie 1989, vom scăpa de acest flagel, dar m-am înşelat amarnic.
Imediat după mineriada din iunie 1990 a urmat un alt val de români care au ales să-şi trăiască oriunde viaţa, dar nu în România. Treptat, lucrurile se potoliseră, dar lipsa de dibăcie şi pricepere a guvernanţilor a făcut ca emigraţia să continue. Evident, nu mai putem vorbi de un exil românesc, ci despre o diasporă. La mijloc nu mai este vorba despre un regim politic, ci despre supravieţuire. De o emigraţie economică, mai direct spus! De altfel, şi "veteranii" din străinătate susţin că strămutarea românilor peste graniţă a avut două momente principale: emigrarea politică, care a ţinut până prin anii ‘70-‘80, după care grosul a fost format din cei veniţi "să se căpătuiască".
Din nefericire, alături de aceste două categorii, postrevoluţionar s-a mai adăugat una: cea a tinerilor care consideră că nu se pot realiza în România. Cărora viitorul nu le sună deloc bine! Şi nu sunt copii sau tineri care să nu aibă ce mânca, cu ce se îmbrăca. Ci tineri din familii respectabile, care văd că totul se prăbuşeşte în jurul lor. Olimpici la diverse materii care vor să studieze la nivel înalt, să aibă acces la tehnologie avansată, medici care s-au săturat să fie umiliţi... Ei bine, cu scuzele de rigoare pentru toţi - mă doare inima pentru fiecare român care pleacă – aici e buba. Pleacă intelectualii, pleacă "materia cenuşie". E drept că, acum, în capitalism, piaţa muncii este liberă şi poţi pleca oriunde vezi cu ochii, dar aici cine mai rămâne? Doar învârtiţii şi şmecheraşii de doi bani? Zilele trecute, Fundaţia Soros România a realizat cercetarea "Migraţia, dincolo de prejudecăţi şi mituri “. Conforma autorilor, specialişti redutabili, din cei aproape trei milioane de români care lucrează în străinătate, 40% ar dori să se întoarcă acasă. Mai mulţi oameni din domeniu susţin că mulţi din cei plecaţi la muncă în străinătate au făcut-o doar pentru a strânge ceva bănuţi. Bani cu care să-şi permită să-şi cumpere o casă sau să fie feriţi de zilele negre, să aibă o rezervă acolo. Mult mai pesimist, sociologul Dumitru Sandu, profesor universitar specialist în migraţie, crede că proporţia de 40% este exagerată. "Nu vă faceţi iluzii! Nici 25% nu se vor întoarce!". Mai mult, Sandu crede că procentul mare de români care strâng bani nu indică nicidecum intenţia acestora de a se întoarce. Unii conaţionali pun la ciorap pentru a se muta într-o altă ţară UE, unde ar putea câştiga mai bine. Iar faptul că nu mai trimit bani acasă şi şi-au deschis conturi în băncile din străinătate demonstrează teama acestora, dar şi faptul că au început încet, încet să-şi ia definitiv adio de la România. De fapt, doar cifra rămâne o dispută: 40% sau 25%! E doar o nuanţă în acest mecanism. Românii au emigrat, precum odinioară italienii sau grecii, şi vom avea poate pentru totdeauna o diasporă redutabilă. Odată ce şi-au făcut "un rost" în străinătate e greu să se mai întoarcă. E greu, cumplit să parcurgă înapoi drumul des-ţărănirii. Vor rămâne cu patria în suflet până la moarte, ne vor mai vizita ţara de 2-3 pe an şi vor spera că-şi vor da ultima suflare acasă, visând româneşte! Pentru mine, cel mai important prim pas, acum, este stoparea acestui fenomen. Desigur, totul ţine doar de economia naţională, pentru că cei plecaţi la studii se pot întoarce într-o ţară înfloritoare, unde pot lucra, cerceta, oferi ceva societăţii.
Pe de altă parte – şi trebuie să recunoştem asta – emigrarea, cu toate păcatele ei, are şi părţi bune. Muncitorul, instalatorul, fermierul, inginerul sau cercetătorul român dau cu nasul de o altă civilizaţie, de o altă cultură. Încep să respecte regulile, îşi eficientizează munca, învaţă ce-i aia sindicat, care le sunt obligaţiile, dar şi îndatoririle. Fac un mare pas pe piaţa muncii, pe scara socială. Şi vor şti cu siguranţă să le aplice acasă când se vor întoarce. Vor spera să facă şi ei din România o ţară prosperă, aşa cum au văzut "dincolo". Mai e, aşadar, emigrarea o soluţie? Nici nu ştiu ce să zic! Vă las pe voi să răspundeţi, pentru că întotdeauna cititorii au dreptate!
Recomandările noastre
