Florian Bichir: "Sarbatorile Craciunului si ieslea saracacioasa a Pruncului ne deschid baierele sufletului."
Ne aducem aminte ca mai exista bunatate, mai exista milostenie in aceasta lume din ce in ce mai haina, mai cruda. Iar cele mai frumoase gesturi de daruire, de danii se fac in taina, in ungherul inimii. Nicidecum pompos, in direct la televiziuni, unde inspira mila, au iz de pomana. Nimic nu-ti poate umple camara sufletului decat sa urmezi calea lui Hristos: sa aduci un strop de bucurie in casele si in sufletele in care se afla tristete si singuratate, boala si saracie, suferinta si instrainare. Din nefericire, multe astfel de gesturi se pervertesc datorita micimii noastre sufletesti, pentru ca am ajuns capabili sa descoperim ganduri ascunse si in simplul gest de a darui.
Iata un caz asupra caruia merita sa zabovim. La Odorheiul Secuiesc, de aproape 10 ani, in liniste si ferite de luminile reflectoarelor, un grup de maicute greco-catolice reunite in Congregatia „Inimii Neprihanite” administreaza poate cel mai dezvoltat, occidental si civilizat centru pentru ajutorarea copiilor aflati in dificultate din Romania - Casa „Sfantul Iosif”. Construit in 1997 cu sprijinul important al unei cunoscute fundatii elvetiene, asezamantul gazduieste in prezent peste 120 de copii de toate varstele. Trebuie spus ca in Casa „Sfantul Iosif” isi gasesc o masa calda, un acoperis, ingrijire medicala si educatie de calitate - complet gratuita - atat copii romani, cat si maghiari si romi, fiindu-le acordat acelasi interes. Si nu exista diferente confesionale sau tentative de prozelitism, ci un ecumenism cum rar mai intalnesti.
In jurul acestui lacas se duce o lupta care nu are legatura cu ce fac maicutele aici. Partea maghiara sustine ca este vorba de o romanizare a zonei, uitand ca exista si copii maghiari in Casa „Sfantul Iosif”, iar edilul odorheian, Szasz Jeno, ar face orice sa vada lacasul disparut si maicile plecate. Calugaritele au fost trimise in judecata pentru a fi evacuate ca strica „echilibrul etnic” in zona. Siruri nesfarsite de procese, obstructii peste obstructii, doar, doar vor renunta. Iarna trecuta, datorita unor constructii - la cartierul ANL invecinat - conducta de apa care alimenteaza asezamantul a fost avariata, iar maicutele au fost nevoite sa apeleze la pompieri. Au cerut bransarea la conducta cartierului, dar n-au primit avizul nici in ziua de azi. Nici macar cel de urbanism, desi toate celelalte case particulare l-au primit din partea primariei conduse de Szasz Jeno.
De cealalta parte, romanii, prin autoritatile de la Bucuresti, le-au parasit pe aceste „mirese ale lui Hristos”. Nu au facilitati din partea statului si suporta toate cheltuielile legate de functionarea asezamantului. Altii le ignora pentru simplul motiv ca sunt greco-catolice, adica „papistase” si - vezi Doamne - gesturile crestinesti nu pot fi decat la indemana noastra, a „dreptmaritorilor”.
Abandonate, dar si privite chioras la Odorheiul Secuiesc, ca sa nu spunem cu rautate, maicile isi vad de crezul lor, de juramantul monahal. Si o fac in numele inimii neprihanite...