Ioana Lupea: "Basescu, un razboinic al cuvintelor, era si este inca in pericolul de a fi invins cu propriile arme."
Traian Basescu i-a numit pe mogulii media si de afaceri Dinu Patriciu, Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vintu.
Nu i-a mai ascuns in metafore benign-ironice precum Felix Motanul sau generalizari atacabile, a indicat lupul imbracat in blana de oaie, raul diferit de cel din 2003-2004 pentru ca este difuz, usor de confundat. Nominalizarea a fost facuta pentru a le arata sustinatorilor sai dezorientati de campania de dezinformare, ce e alb si ce e negru, unde este inamicul.
Basescu, un razboinic al cuvintelor, era si este inca in pericolul de a fi invins cu propriile arme. Cum ar putea sa triumfe Patriciu, Voiculescu si Vintu, trei imbogatiti suspectati public sau chiar juridic de coruptie, impotriva unui lider popular daca nu virusandu-i principalul sprijin, opinia publica.
Un moderator TV isi avertiza serile trecute un invitat „Nu vorbim despre Tariceanu”. De o luna si jumatate, dupa dezvaluirea biletelului scris de Calin Popescu-Tariceanu in favoarea lui Dinu Patriciu, opinia publica este tinta unei campanii de dezinformare, dusa dupa manual, tema fiind Traian Basescu, iar scopul, decredibilizarea lui. Informatiile si opiniile despre Basescu au venit in valuri, Flota, casa din Mihaileanu, dosarul la Securitate, rezolutiile pentru ALRO si Art Constructii, interceptarea ministrilor, grupul de la Golden Blitz, trupele din Irak.
In fiecare zi, mediile apartinand celor trei au intarit si amplificat pericolul reprezentat de seful statului, lipsind receptorul de timp pentru a gandi. Atentia a fost saturata prin suprainformare, astfel incat ceea ce era cu adevarat important sa-si piarda greutatea si sensul; respectiv, interventia lui Tariceanu in justitie pentru Dinu Patriciu si dosarul „Energia”, intre copertile caruia sunt Codrut Seres, Liviu Luca poate si altii.
In aceasta campanie de dezinformare s-a mizat pe conceptia ca opiniile politice sunt sugestibile si se modifica sub actiunea unor stimuli puternici, precum initiativa de „suspendare a presedintelui” pentru autoritarism si coruptie. Campania a lucrat cel mai mult cu limbajul distorsionat, cu o serie de cuvinte si sintagme-cheie, carora le-a fost inversat sensul: „rezolutia” a devenit „biletel”, „grupul de interese”, „capitalisti occidentali”; „coruptia”, „lupta impotriva controlului politic in justitie”; „Basescu”, „Lukasenko”; „intelectual”, „fluierator de pe margine”. Pe post de agenti de influenta si cutii de rezonanta au fost folositi politicieni si lideri de opinie.
Acestia i-au izolat si pe comentatorii, politicienii, jurnalistii care au atras atentia ca nu exista temeiuri constitutionale pentru a modifica Legea referendumului, pentru a-l suspenda pe Basescu ori pentru a o demite pe Macovei sau ca problema este, pur si simplu, in alta parte.
Semnatarii „apelului intelectualilor” au fost plasati in tabara „celor rai”, a „scandalagiului”, „mincinosului”, „ipocritului”, au fost acuzati ca nu au spirit critic si intimidati prin etichetari. Psihoza generala a fost creata, am fost impinsi sa traim in realitatea manipulata, sa ne plasam singuri intr-o tabara sau in cealalta, sa credem in concretetea inamicului si iminenta pericolului, si mai ales ne-am trezit fara un vocabular valid pentru a spune ceea ce se intampla.