Starea de incertitudine îi dezavantajează deopotrivă pe românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Partea proastă e că românii rareori îşi cunosc interesul, iar în cazul fericit în care îl cunosc, sunt prea nepricepuţi în a şi-l atinge. Pentru toată lumea, cu excepţia notabilă a Rusiei şi a satelitului Transnistria, interesul e ca la Chişinău să câştige forţele pro-occidentale şi, astfel, să fie create premisele modernizării ţării.

Principala problemă o constituie înşişi basarabenii, care nu mai au încredere în aproape nimic. Într-o proporţie covârşitoare (65%), ei consideră că direcţia spre care se îndreaptă ţara este greşită – vezi studiul "Actualitatea socială şi politică din Republica Moldova (CBS-AXA) dat publicităţii săptămâna trecută. Cei mai sinceri par tocmai cei 12% care nu ştiu/nu răspund – fiindcă e imposibil de spus în ce direcţie se îndreaptă Republica Moldova. Sondajul nu măsoară explicit gradul de nesiguranţă, de teamă pentru ziua de mâine, dar toate acestea sunt subînţelese într-o ţară considerată cea mai săracă din Europa, cu o populaţie întreagă plecată la muncă în străinătate (12% din PIB e dat din banii trimişi acasă de "stranieri"), numărând mai mulţi milionari decât se poate explica şi având în coastă, pe Nistru, un butoi cu pulbere supravegheat atent de militari ruşi.

În acest context, e destul de uşor de înţeles că basarabenilor le e frică (lucru observat de analiştii de la Chişinău): unora le e frică de ruşi, altora de români şi tuturor de şomaj, sărăcie, viitor. A-ţi fi frică de viitor e cel mai cumplit semn al pierzaniei.

Care ar putea fi, totuşi, reperele, în acest peisaj sumbru? Dincolo de răspunsul clasic, previzibil, banal (trebuie să aibă încredere în tinerii basarabeni, în valorile care se nasc – dar, vai!, se realizează în străinătate) şi lipsiţi de un real model de succes dincoace de Prut, basarabenii n-au încotro decât să se mişte între jaloanele politice aflate la îndemnână (nici mai bune, nici mai rele decât ei, oamenii de rând): partidele politice. Acesta e jocul democratic, aici trebuie căutat.

Partidele cu şanse sunt, în ordine, potrivit ultimului sondaj de opinie (CBS-AXA şi CSOP): PCRM (comuniştii lui Voronin, slogan "Moldova alege victoria" ) – 35%, PLDM (partidul premierului Vlad Filat, slogan "Moldova fără sărăcie") – 25%, PDM (partidul fostului comunist Marian Lupu, slogan "Pentru Moldova, pentru tine") – 18%, PL (partidul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, slogan "Alege schimbarea până la capăt") – 12%. Printr-un miracol, în parlament ar putea intra şi AMN (Serafim Urechean, slogan "Noi ne facem datoria"), dar asta ar însemna să-şi dubleze scorul din acest sondaj (2%) pentru a atinge pargul electoral.

Cel mai probabil, rezultatul alegerilor va fi foarte apropiat de acest sondaj, ceea ce înseamnă un nou blocaj: chiar dacă vor câştiga bătălia electorală, comuniştii nu vor putea alcătui o majoritate, pentu că nimeni nu se va alia cu ei (nici măcar Marian Lupu). De partea cealaltă, coaliţia naturală este (în ciuda frecuşurilor) cea dintre partidele Alianţei pentru Integrare Europeană, care, însă, nu va deţine cele 61 de mandate necesare pentru alegerea preşedintelui ţării (blocaj istoric la Chişinău, din cauza căruia s-a ajuns, din nou, la anticipate). Singura şansă, similară câştigului la loto, ar fi accederea AMN în parlament.

Am ales să prezint sloganurile electorale pentru că toate indică deruta relevată în studiul citat mai sus. Nici comuniştii n-au avut curaj să exprime fără echivoc opţiunea pro-rusă, nici ceilalţi pe cea pro-occidentală. Se spune că situaţiile de criză, de derută, reprezintă un teren propice pentru cei puternici, hotărâţi. Un moment bun, aşadar, pentru România, ţară pentru care Basarabia ar trebui să fie un interes naţional principal. Dar România e ea însăşi captivă micilor războaie interne. Iar istoria nu o fac nici micile războaie, nici mărunţii oameni de stat. Istoria poate fi făcută, e drept, de basarabenii cu drept de vot. Inclusiv de cei din România.