Mi-a plăcut foarte mult Crin Antonescu, odată. Un om cult, un orator, poate cel mai interesant din ultimii ani. M-a impresionat drama pe care a trăit-o.
Am apreciat faptul că nu este bogat, cel puţin la vedere, şi că stă ca toţi oamenii într-un bloc, după atâţia ani de politică. Am apreciat că s-a căsătorit cu o femeie normală, cam de vârsta şi de meseria lui, în timp ce lumea din jurul nostru este sufocată de june dive cu deprinderi de păsări de pradă. M-am bucurat şi când s-a vorbit despre dosarul lui de informator. Iată, intră în rândul lumii, mi-am spus. Mai trebuie un accident pe trecerea de pietoni (Doamne fereşte, are un Audi de Şeic!), o vizită la DNA legată de perioada când a fost ministru şi poporul român începe să-l cunoască. Are şanse de lider, poate candida unde vrea el.
Pe vremea când eu îl lăudam, prin saloane, prietenii mi-au spus că mă înşel amarnic. Ei ziceau că numai după ce va fi ales preşedinte al PNL îi voi vedea adevărata faţă. Am aflat, atunci, că ar fi avid de putere, că nu suferă să fie contrazis, că ar fi absent din viaţa reală şi mare cusurgiu. Este foarte uşor să vorbim urât unii despre alţii, dar acesta este unul dintre riscurile la care se expune un om, când vrea să ne conducă pe toţi.
Crin Antonescu este de destulă vreme preşedinte al PNL. A reuşit să confirme cea mai mare parte a previziunilor care se făceau în legătură cu el (este aproape imposibil să-l prinzi la telefon). Majoritatea greilor partidului l-au părăsit, unii chiar pe faţă. Alţii nu îl atacă spunând că rufele trebuie spălate în familie, dar s-au distanţat de el şi aşteaptă momentul să îl schimbe.
Acum, Domnul Antonescu a început să scadă în sondaje. Când eşti în opoziţie şi chiar liderul ei, asta nu ar trebui să se întâmple dacă ai în jurul tău nişte oameni cu care să te sfătuieşti ce şi cum spui, pe cine şi cum ataci în declaraţiile politice pe care le faci în fiecare zi. Nu ştiu de ce eu cred că el nu ascultă pe nimeni şi, consecvent în această atitudine, face numai prostii.
Mi s-a părut foarte neinspirat modul în care a atacat-o pe Rodica Culcer. Şi-a pus în cap toţi pensionarii şi toţi oamenii care se apropie de această vârstă. În contextul în care a comentat el colaborarea Rodicăi Culcer cu Televiziunea Română, cuvântul "pensionar" căpăta un sens peiorativ. Ce rost are, când tu trebuie să convingi din ce în ce mai mulţi oameni că eşti bun de preşedinte, să jigneşti o parte dintre ei ? Probabil şi din această cauză scade în sondaje.
Probabil, vrând să îl imite pe Traian Băsescu, s-a legat de doi ziarişti, jignindu-i. Preşedintele, când coboară la nivelul cartierului, are har. Acesta este farmecul lui. Spune ceva care stârneşte controverse. Multă lume dezbate ceea ce spusese el pentru că reuşeşte să împartă opinia publică în două tabere sensibil egale. Când s-a legat de ziarişti, Preşedintele a fost atent ca aceştia să fie antipatici şi mai ales urâţi de o mare parte dintre colegii lor. Crin a ales doi gazetari care nu sunt nici măcar antipatizaţi printre colegi. Făcându-i "rataţi", în condiţiile în care toată presa este pe butuci şi sute de ziarişti de valoare stau acasă, el şi-a atras multe antipatii. Păi, dacă Mircea Marian, care este senior editor la acest ziar, administrează un site de succes şi are emisiune în fiecare seară la TVR Info este ratat, ceilalţi cum sunt? Probabil şi din această cauză scade în sondaje.
Nu se gândeşte prea mult înainte de a vorbi şi nu ascultă de nimeni. Chiar ieri, din lumea lui fictivă, populată de Ponta şi Dan Voiculescu, Crin Antonescu a făcut o conferinţă de presă care trebuia să fie ca un cutremur. A hotărât să-l suspende pe Preşedinte. Bineînţeles cu acordul partenerilor de coaliţie, colegii lui de visare. Au trecut mai bine de 24 de ore de atunci şi nu-l bagă nimeni în seamă. Adică ai lui, nici măcar Gâdea&Comp., cel puţin până în momentul în care acest editorial merge la tipar. Cum să nu scadă în sondaje, când în loc de programe economice pe timp de criză el îi ţine socoteala lui Geoană prin America (şi el e toată ziua la Londra), sau numără paginile din revista Tabu şi s-a învăţat să joace la cacialma căci nu degeaba se spune că îi plac cărţile când îi intră?