Ioana Lupea: "Razgandirea sapa la radacina credibilitatii sefului statului".
Traian Basescu s-a razgandit, la cererea simpatizantilor sai, a intelectualitatii si a partenerilor sai politici. Nu mai demisioneaza pentru ca „larga majoritate antiprezidentiala” nu ar fi acceptat alegerile anticipate. Seful suspendat al statului a invocat pentru a-si justifica revenirea asupra demisiei promise intentia oponentilor de a-l opri, printr-o lege, sa candideze.
Pentru suporterii convinsi ai presedintelui, „razgandirea” este un semn bun. Basescu minimalizeaza riscurile de a fi eliminat din functie si din viata politica si are o sansa sa-si duca pana la capat mandatul si misiunea de a lupta impotriva coruptiei si pentru reforma clasei politice. Acestia se vor prezenta la referendum si-l vor readuce la Palatul Cotroceni.
„Razgandirea” sapa insa la radacina credibilitatii sefului statului vazut de ceilalti alegatori, informati si implicati, diferit de ceilalti politicieni, pentru ca el are curajul sa-si indeplineasca promisiunile cu orice risc.
Acest electorat doreste sa stie ca are un viitor intr-o Romanie a adevarului si a dreptatii, prospera si stabila. Or, tocmai aceasta ancora in viitor i-a fost desprinsa: singurul remediu pentru neprevazut, pentru nesiguranta haotica - constata Hannah Arendt in conditia umana - este capacitatea oamenilor de a face si de a tine o promisiune.
Asumandu-si dezamagirea acestor alegatori, Traian Basescu a lasat sa se inteleaga ca o face spre bine lor. Cat de adanca va fi deceptia vom vedea, daca nu la referendum, atunci la alegerile din 2009.
Care este insa motivul razgandirii? Seful statului a sugerat ca oponentii sai sunt in stare sa-i interzica prin lege dreptul de a mai candida odata suspendat. Exista declaratii oficiale care ar fi sugerat o asemenea amenintare. Fostul sau consilier prezidential Renate Weber, in prezent avocata lui Tariceanu, a afirmat ca, in principiu, se pot introduce limitari la dreptul de a fi ales.
Premierul i-a urmat cu reflectiile sale despre dreptul moral al presedintelui demisionar de a mai candida. Liberalul Olteanu si a sa lege pentru alegerile prezidentiale anticipate au confirmat intentiile necurate si doar banuite ale coalitiei anti-Basescu. Nu este exclus insa ca aceste scapari sa fi fost deliberate, cu intentia de a-l impinge pe Basescu in pacatul lui Tariceanu.
Ar fi mers fortele antiprezidentiale, politicieni, oligarhi, brokeri straini de putere, pana la capat, adica pana la a forta Curtea Constitutionala sa accepte o lege care contravine Constitutiei si principiilor de drept?
Suspendarea din functie, doar o procedura premergatoare sanctionarii, care poate fi infirmata prin referendum, nu poate fi invocata juridic si constitutional pentru interzicerea presedintelui suspendat de a mai candida. Ar fi fost cu adevarat o lovitura de stat. Desi murdar, la limita si abuzand de ele, coalitia antiprezidentiala a jucat dupa reguli. Suspendarea lui Traian Basescu cu ignorarea avizului Curtii Constitutionale este cel mai bun exemplu de uz incorect al unui instrument democratic.
Spre deosebire de razgandirea lui Tariceanu, razgandirea intristatoare a lui Basescu a fost transformata intr-o poveste. Ar fi putut sa se termine rau, dar s-a terminat cu bine. Pusa intr-o poveste, poate ca si razgandirea prezidentiala va fi indurata de simpatizantii sai, ca orice alt necaz.