Încep să cred că am rămas un naiv. Nimic nu se schimbă în politica românească. Nicio cristalizare doctrinară, nicio modificare de atitudine, de personaje.
Da, răspunsul cel mai comod şi la îndemână - care este cât se poate de real de altfel - este că pe politicienii noştri de Dâmboviţa nu-i interesează decât ciolanul şi, nicidecum, ideologia.
Partidul Democrat Liberal este în continuare o struţo-cămilă. Deşi s-a declarat de dreapta, PDL-ul are în componenţă social-democraţi autentici precum Frunzăverde, liberali ca Valeriu Stoica şi Stolojan, creştin-democraţi ca Blaga şi, virtual, Baconschi. La urma urmei, liantul acestora nu este decât Traian Băsescu şi mirosul fripturii de la putere. Din acest punct de vedere, am salutat iniţiativa lui Teodor Baconschi de a înfiinţa "Fundaţia Creştin-Democrată", ca un potenţial nucleu al unei limpeziri doctrinare. Nu sunt convins însă că ideologia creştin-democrată, care a avut succes în ţări catolice şi protestante, poate fi altoită în România pur şi simplu. Născută din bulele papale ale Vaticanului, creştin- democraţia germană sau italiană nu poate fi translatată pe un segment majoritar ortodox. Pe o populaţie unde domină spiritul răsăritean şi balcanic, în sensul bun al cuvântului. Din acest punct de vedere, studiile de teologie socială ale tânărului teolog din Cluj Radu Preda rămân remarcabile. Fără vanitatea şi puseurile juvenile, Radu Preda rămâne un potenţial om de dreapta demn de luat în seamă. Creştin-democraţia nu poate avea succes în România pentru că, deocamdată, nu se vede creştinismul… Ciudat este că, până acum, puţinii ideologi ai PDL nu şi-au îndreptat privirile şi spre Uniunea Social-Creştină din Bavaria, al cărei social-creştinism are valenţe reale. Dreapta franceză total laică, şi ajunsă, din punct de vedere moral, o mişcare etică şi nu creştină, e departe de aspiraţiile naţionale. Poate conservatorismul britanic - nedrept dat uitării - poate fi şi parţial un model.
Din nefericire dreapta, atât de necesară României, se zbate într-o mediocritate stearpă. Şi putem vorbi nu de o dreaptă autentică, ci cel mult de o dreaptă a stângii…
Nici liberalii nu-s mai breji pentru că n-au efectiv un program. PNL-ul este încă într-o criză de identitate, pentru că, după Zeletin, niciun gânditor liberal nu şi-a pus problema doctrinară. Simpla imitare a liberalismului occidental - care nu seamănă deloc cu cel interbelic românesc, ba chiar a alunecat grobian spre stânga - nu e suficientă. Liberalismul românesc se complace în definiţia pe care a dat-o N. Roussellier în 2002: "Liberalii ştiu mai bine ce nu vor, decât ce îşi doresc". La PSD, situaţia este şi mai dramatică. Fără o tradiţie autentică, social-democraţia românească rămâne tributară trecutului comunist. În ciuda eforturilor admirabile ale unor tineri precum Florin Abraham, de la "Institutul Ovidiu Şincai", mentalitatea oamenilor de stânga, sau auto-declaraţi de stânga, se rezumă la: "Noi avem suflet, vrem să-i ajutăm şi pe cei săraci". O prostie, evident, pentru că şi dreapta are în program, dar şi ca valori, întrajutorarea şi protecţia socială. Implicarea statului este iar o confuzie în PSD, fiind confundată deseori cu planificarea comunistă a economiei. Puţinii social-democraţi autentici sunt încă o minoritate în PSD, grosul partidului fiind un mutant, un Frankenstein al comunismului.
Unica apariţie pe scena politică este partidul lui Dan Diaconescu. Deşi nedefinit clar doctrinar, mă încumet să-l consider aparţinând partidelor naţionalist-populiste. Şi nu o fac în termeni peiorativi, ci pentru că astfel de formaţiuni există în Europa. "El îşi proclamă provenienţa din trei feluri distincte de popor sau din toate trei deodată (…) unul naţional şi unificator, care transcende claselor sociale, altul plebeu, care îi respinge pe cei bogaţi, şi ultimul etnic", descrie naţional-populismul sociologul Guy Hermet. Astfel de partide au un succes colosal în societăţile aflate în criză, însă sunt efemere dacă nu se transformă.
O radiografie onestă a politicii româneşti demonstrează un adevăr crud: avem politicieni, dar nu politică!
Recomandările noastre
