Dacă prezentul e cum e, măcar ne putem linişti în ceea ce priveşte perspectivele României, ilustrate de planurile ambiţioase ale actualei opoziţii.
Viitorul poate începe chiar azi, la semnarea protocolului de constituire a Alianţei de Centru Dreapta, de care se va lipi juridic şi PSD-ul. Generoasele ţinte ale opoziţiei unite, precizează Victor Ponta, încercând să recupereze terenul aparent câştigat de Crin Antonescu prin orientarea Antenelor lui Felix către PNL, sunt "elaborarea, adoptarea şi implementarea până în anul 2019 a unei agende publice".
Sigur, întrucât nu s-a realizat încă oficial uniunea tuturor forţelor sănătoase - eveniment ce va fi, sperăm, reflectat în direct la televiziunile de ştiri ostile lui Băsescu - mai sunt mici diferenţe de opinii. Ponta a gândit de Sărbători "Agenda 2019" pe termen lung, Antonescu ar prefera ca alianţa cu PSD să dureze până în 2016, adică un interval mediu. Să fie Antonescu mai cumpătat decât Ponta? Sau optimismul lui Crin e moderat din pricina faptului că Mica Antantă PNL-PC a fost înghiţită cu noduri ideologice de unii liberali, la care Antonescu probabil că s-a referit zicând "nu dau socoteală propagandiştilor lui Băsescu"?
Deşi, hai să nu ne ascundem după cireş, de fapt, nu s-a opus niciun liberal marcant "monstruoasei alianţe" cu conservatorii, de teamă să nu se piardă timpul de Antene!
Până la îndepărtarea micilor piedici aflate în calea armoniei perfecte din sânul opoziţiei, se cuvine făcută însă o observaţie. Amintirile din viitor ale lui Victor Ponta şi Crin Antonescu sea mănă cu planurile privind cincinalul 1991-1995, elaborate în 1989, la ultimul congres al PCR: şi tovarăşii plecau de la convingerea de nestrămutat că în perioada vizată aveau să fie la putere!
Or, până la o eventuală reconfigurare electorală, va mai curge ceva apă pe Dunăre, "Agenda 2019" riscând să fie doar alt zmeu înălţat din galeria "Proiectului Johannis". Sau, mai încoace, a celor zece mii de amendamente ale opoziţiei la Legea bugetului 2011. Îi vedeţi cumva pe cei de la putere dârdâind de teamă că le va cădea în cap drobul de sare numit "Agenda 2019"? Credeţi că au portocaliii frisoane că-şi vor pierde confortabila majoritate doar pentru că opoziţia flutură stindardul unionist? Vor sări pedeleii sau udemereii (OK, hai să includem şi unepereii!) în barca noii construcţii politice, seduşi de cele 14 obiective ale "Agendei 2019"? Vi-l închipuiţi pe Traian Băsescu părăsit de aliaţii politici, hotărându-se să încalce grav şi temeinic Constituţia, ca să dea o şansă reală opoziţiei de a-l suspenda?
E mai mult decât probabil să nu se întâmple nimic din toate aceste false profeţii politice. Nici unită, opoziţia nu va da jos disciplinata majoritate de azi, căreia i-a fost nu adversară, ci complice, câtă vreme în 2010 a trecut de parlament orice lege şi-a propus puterea. În ciuda celor două grupuri fundamentale de lucru coordonate de preşedintele PSD şi de cel al Alianţei de Centru Dreapta, vizând reforma socială, economică şi administrativă, respectiv reforma instituţională şi europeană, România politică nu pare să schimbe în 2011. Soluţiile lui Ponta şi ale lui Antonescu/ Voiculescu vizează o ţară utopică. În care să prosperăm cu toţii după ce ne vom împrumuta de la chinezi, care ne vor umple de autostrăzi, aşa după s-a putut afla de la OTV (e drept, soluţia cu ochi migdalaţi era condiţio nată acolo de venirea la putere a Partidului Poporului).
Bun, dacă viitorul creionat de Ponta şi de Antonescu e demn de scenariul unui serial difuzat de AXN Sci-Fi, încotro se îndreaptă România cu Băsescu la cârmă? Momentan, spre nicăieri! Dar măcar atât pare că am învăţat în aceste vremuri de restrişte, să nu mai credem în promisiunile politicienilor, dincolo de faptul că "Agenda 2019" omite să precizeze clar cum şi când vom ieşi din criză.
Avântul unionist al liderilor opoziţiei va beneficia în cel mai bun de caz de indiferenţă, nicidecum de suport popular. Iar pentru asta nu e de vină Băsescu, ci chiar reprezentanţii unei clase politice dintr-o ţară în care după ce a fost făcută de râs alternativa în sine, a fost compromisă grav, pentru mulţi ani de-acum încolo, şi ideea de opoziţie.