În 6 noiembrie 1796, a încetat din viaţă Ecaterina a II-a cea Mare, împărăteasa Rusiei, născută în 1729
„Foarte inteligentă, tenace şi cu un nestăpânit apetit sexual, ea este cea mai puternică femeie din lume, căci ea a reuşit să tragă cu forţa Rusia cea înţepenită în primitivismul feudal şi să o transforme într-o mare putere a lumii moderne”, scriau istoricii vremii. Alţi istorici şi biografi nu s-au sfiit să o asocieze cu ţarul Petru cel Mare spunând că „dacă Petru cel Mare a făurit omul nou în Rusia, Ecaterina cea Mare a fost cea care l-a însufleţit”.
Cea care avea să devină ţarină se chema de fapt Sophia Frederica Augusta, era nemțoaică şi s-a născut în oraşul Stettin din Prusia, acum oraşul Szeczin din Polonia. Mama sa, prinţesa Johanna Elizabeth von Holstein-Gottorp, era strâns înrudită cu monarhii care conduceau Prusia, Danemarca şi Suedia.
În 1744, Ecaterina a primit o invitaţie din partea împărătesei Elizabeta a Rusiei, invitaţie care urmărea de fapt aranjarea căsătoriei dintre ea şi fiul împărătesei, care îi era văr de gradul doi, care la doar 11 ani era deja alcoolic.