Dialogul cu Ecaterina Andronescu, tăiat la limita dintre carențele Învățământului și soluțiile imprimate pe hârtie, neconcretizate încă în realitate, „fixează” aceleași repere iluzorii pe care, în goana (ultimilor 29 de ani) după normalitate, le aspirăm cu bună-credință doar pentru a le evacua, într-un final, cu nervii întinși la maximum
Evenimentul zilei: Câți bani, ce fonduri europene sunt accesate în domeniul Educației? Aducem și noi bani dinspre UE, să-i pompăm în Învățământ? Ne-am aliniat, dăm 2% pentru Apărare, dar luăm și înapoi din aceste fonduri destinate dezvoltării Educației, Culturii? Părem destul de slabi la acest capitol.
-Ecaterina Andronescu: Să știți că la absorbția fondurilor europene Învățământul a avut o oarecare contribuție prin Programul POSDRU (n.r. - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane). Au fost finanțate multe proiecte interesante. Eu am adresat rugămintea miniștrilor Educației care au trecut prin minister în ultima vreme de a strânge toate aceste rezultate pentru a fi ele însele, rezultatele ac estor proiecte, resurse educaționale, așa cum este normal să se întâmple. Universitățile au absorbit foarte multe fonduri. Dacă vă uitați în curtea noastră, aici, la Politehnică, am construit două clădiri, două Institute de Cercetare pe Iuliu Maniu. Sunt două Institute - unul este dedicat integral IT -ului, iar celălalt are 42 de laboratoare integrate.
-Sunt ridicate din fonduri europene?
- Din fonduri europene.
Ingineria medicală și un nou plan
-Câți bani europeni au intrat în ultima vreme în Politehnică?
- Politehnica a fost instituția cu cea mai mare absorbție. Multe zeci de milioane de euro am absorbit din fonduri europene. Ne-am mișcat bine. Am construit inclusiv o bibliotecă nouă, e adevărat, aceasta din fonduri proprii. A durat foarte mult, circa 16 ani ne-a luat s-o ridicăm, dar este ceea ce trebuie pentru secolul XXI. Este informatizată, cu săli de lectură luminoase, cu acces la internet, la calculatoare, la raft. Fiind informatizată complet, avem acces, prin abonament, la tot ce înseamnă referință bibliografică din toată lumea. Ca urmare, s-a modificat și filosofia de bibliotecă. Nu mai este neapărat carte la raft, ci carte on-line. Și, atunci, noi, în jumătate de bibliotecă, am făcut un centru de conferințe unde au loc întâlnirile științifice pe care le organizează departamentele Universității. În plus, alături de bibliotecă am făcut o aulă cu 1.200 de locuri. Va fi o sală multifuncțională. Este a treia sală ca mărime din București.
- Alte planuri?
- Ne-am dori să facem și un spital aici, pentru că avem o facultate de inginerie medicală, pe care o facem în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie, în sensul că jumătate din ore le susțin profesorii de la UMF. Are deja 11 ani această facultate, avem absolvenți. Pentru spital am avea un bloc destinat, dar n-avem încă bani pentru dotare. Vrem să facem acest lucru tot prin intermediul fondurilor europene.
- Tocmai aceasta era ideea întrebării inițiale - nu putem accesa mai mulți bani europeni? Sunt și zone foarte slab dezvoltate, care n-au accesat un euro...
- Da. Pe noi cele mai multe resurse de acest gen ne-au ajutat să ne creștem tinerele cadre didactice, în sensul că noi îi opream pe cei care erau șefi de promoție în Politehnică. Dar est e foarte greu să trăiești cu un salariu atât de mic , cât este leafa la început de drum. Și, atunci, intrau la doctorat și, prin Programul POSDRU, exista po sibilitatea să primească o bursă, o bursă frumoasă: 1.800 sau chiar 2.200 de lei. Ceea ce, pentru un debutant care-și face teza de doctorat, era foarte importantă. Așa încât am ajuns să avem în acest moment circa o treime din cadrele noastre didactice tineri sub 35 de ani. Da, și chiar cred c-o să fac lucrul acesta cu prilejul noii Legi a Învățământului.
Nevoia de autonomie
- Despre ce este vorba mai exact? Spuneți că lucrați la o nouă Lege a Învățământului...
- Da, și avem de lucru, nu glumă, pentru că est e gândită în așa fel încât să apară până la sfârșitul acestui an. Personal, cred că în noua Lege a Învățământului trebuie să găsim răspuns la câteva întrebări. Prima ar fi: Ce n-a mers în legea veche, pe care tocmai ne pregătim s-o abandonăm? Trebuie să știm care sunt greșelile, pentru a putea merge mai departe, ancorați în realitatea acestor vremuri. A doua întrebare: Cum dăm, prin lege, perspectiva de evoluție a sistemului de învățământ? Pentru că, ce-am reproșat eu legii vechi - și le-am spus și ministrului și președintelui de atunci - a fost încercarea de a stăpâni școala. Actuala lege asta face, instituie pârghiile Ministerului pentru a pune mâna pe școală. O instituție stăpânită nu s e poate dezvolta. Are nevoie de autonomie.
- În ce sens școala e stăpânită de Ministerul Educației?
- În sensul „Faceți doar ce vă spun eu, pentru că eu sunt stăpânul inelelor!”. Asta-i realitatea. Eu cred că școala trebuie lăsată să se dezvolte. Îi dai managerului cinci ani de zile și, dacă n-are progres, o desființezi. Dar în cinci ani de zile iei doar ce măsuri vrei tu în școală, adaptate la nevoile locale. Totul cu sprijinul Ministerului Educației. Și profesorului trebuie să-i lași mână liberă, pentru că, dacă-i impui buchea manualului, dar el vede că în clasa lui nu există nivelul corespunzător manualului, ce să facă? O să ajungă să nu-și ducă la îndeplinire misiunea. De aceea, dacă manualul est e format pe trei etaje de dificultate, e mai potrivit. De exemplu, la o clasă, se merge pe nivelul unu de dificultate. Aproape toți merg la fel, doar că în clasă am și cinci, șase copii care pot duce mai mult. Atunci, le dau mai mult acestora. Ast a înseamnă să fac o educație diferențiată, să dau fiecăruia în funcție de posibilități.
Un scenariu diabolic
Evenimentul zilei: Există și scenariul potrivit căruia în această parte de lume se p ăstrează un sistem învechit de educație tocmai pentru ca produsele lui să poată fi manipulate mai ușor de elite. E plauzibil?
- Ecaterina Andronescu: Dacă cineva gândește așa, eu l-aș numi criminal. Nu se poate așa ceva. Toți suntem produsul școlii. Mai întâi al educației primite în familie, apoi al școlii, apoi al nostru, ce-am reușit noi, ca individ, să mai achiziționăm în timp.
- Bine, dar elitele își dau deja copiii la școli particulare sau la școli din afara țării. Se întâmpla așa inclusiv în atât de idealizata, acum, perioadă interbelică. Elita, extrem de subțire, era educată în Occident, în timp ce o proporție covâr șitoare a populației rămânea analfabetă, la discreția acestei elite.
- Eu nu cred că există decidenți politici care să gândească așa în ziua de astăzi. Nu pot să cred.
Meseria de profesor și respectul
Ecaterina Andronescu este profesor (de chimie) de-o viață. Este respectat ă suficient această meserie? „Nu este respectat ă suficient. Dar mie mi-a adus atâtea satisfac ții încât, dacă ar fi s-o iau de la început, aș face acela și lucru. Pentru că cele mai bune zile din săptămână sunt cele când am curs. Mă duc la curs și, când plec, plec cu un sentiment de bucurie, de fericire că mi-a reușit cursul”, spune Ecaterina Andronescu.