Ecaterina a II-a a Rusiei, artizana accesului Rusiei la Marea Neagră. Cum a reușit o prințesă de origine germană, născută în Polonia de azi să facă din Rusia, o putere central-europeană și pontică?
Ecaterina a II-a a Rusiei, artizana accesului Rusiei la Marea Neagră. Cum a reușit o prințesă de origine germană, născută în Polonia de azi să facă din Rusia, o putere central-europeană și pontică?
Dacă lui Petru cel Mare i se datorează așezarea Rusiei pe traiectul european, obținerea statutului de forță în zona interferențelor germano-suedeze (Baltica) dar și dorința de a ajunge la Marea Neagră și în Moldova, prin alianța cu Dimitrie Cantemir, statutul Rusiei de putere pontică la Marea Neagră dar și de putere central-europeană i se datorează celei mai importante personalități dintre succesorii săi, Ecaterina a II-a.
Ecaterina a II-a soția unui țar nevolnic, conspiratoare fără scrupule
Țarul Petru al III-lea a fost fără îndoială un om slab, timorat, incapabil de afecțiune, îndrăgostit de o servitoare ciupită de vărsat și amator de paji (servitori) africani. Căsătoria sa cu Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, faimoasa ducesă germană, care văzuse lumina zilei la Stettin (Szeczin, Polonia de azi) la 2 mai 1729, realizată la 1745 (fusese adusă de Elisabeta I, fiica lui Petru cel Mare pentru Marele Duce Petru, viitorul țar Petru al III-lea) nu anunța vreo noutate. Nimeni nu bănuia că tânăra nemțoaică, devenită Marea Ducesă Ecaterina avea să scrie cea mai glorioasă pagină din istoria Rusiei moderne.
Frumoasă, sclipitoare ca minte, vorbitoare a mai multor limbi străine, a învățat rapid rusa și a înțeles obiceiurile rusești, mai ales intrigile. A înțeles că măgulind orgoliile Bisericii Ortodoxe și strângând prietenii cu ofițerii prinți ai regimentelor Semionovski și Preobrajenski, va putea să nu fie doar soție de țar ci și țarină. În 1762, soțul ei, ale cărui trupe mărșăluiau prin Berlin, scoțându-l aproape din joc pe Frederic II al Prusiei, devine țar. Deși victorioși, rușii pleacă din Berlin pentru că Petru îl admira pe Frederic II.
Frații Orlov o ajută pe Ecaterina să-și lichideze soțul cu care avea un copil (sunt voci care spun că nu ar fi fost al lui) și ea e aclamată ca Mama Rusiei, cu pruncul în brațe. Înmormântarea lui Petru se face rapid, are o eșarfă la gât (semnul strangulării fiind mascat), mănuși (probabil se luptase cu agresorii, frații Orlov care l-au asasinat), iar țarina își ia rolul în primire
Ecaterina a II-a Voltaire, Nakazul, Odessa, Polonia, Bucovina și potemkiniadele din Crimeea
Ecaterina a II-a dă un Nakaz, un decret prin care Rusia accelerează trecerea la modernitate. Introduce în Rusia cultura cartofului dar mulți ruși mor la început fiindcă nimeni nu le spusese că nu se mănâncă fructele de suprafață, otrăvitoare ci tuberculii din pământ. Ea corespondează în franceză cu Voltaire, copiii ei învață franceza, care devine limbă semi-oficială. Pentru ea se construiesc celebrele montagne-russe, străbunicile roller-coaster-elor de azi.
Elimină fără părere de rău răscoala lui Emelian Pugaciov, iar următorul ei amant, Potiomkin (europenizat Potemkin. deoarece europenii citesc e acel e cu tremă care în rusă se citește io) o ajută să cucerească Edisan (sudul Ucrainei de azi) și Crimeea în 1783. Deja se aliase cu Austria, iar în 17 februarie 1772 împărțise Polonia. Îi bătuse pe turci în 1774, iar în 1775-1776, oferise Bucovina Austriei.
Împărăteasa va fonda pentru grecii din Edisan, pe teritoriul satului românesc Moldoveanca, localitatea Odessa, după numele lui Odiseus. Generalul spaniol Jean De Ribas a comandat armata rusă victorioasă, iar până în 2022, principalul bulevard din Odessa s-a numit Deribasivkoie Prospekt.
Amantul Potiomkin îi organizează călătoria spre Odessa, în sănii imense trase de sute de boi. Pe marginea drumului, ardeau trunchiuri de copaci, iar cocioabele erau acoperite de case de lemn cu etaj ca să vadă împărăteasa prosperitatea noilor zone cucerite de Rusia. În realitate, erau doar fațade de lemn care mascau sărăcia lucie. Se întâmpla în anul 1783, anul în care Rusia ocupă prima oară Crimeea, unde era statul tătar, ultima fortăreață a legendarei Hoarde de Aur.
„Marea prăjitură”
Ambițioasa nemțoaică nu se lasă. Află de memoriile boierilor români, studiază planurile lăsate de Dimitrie Cantemir la moartea lui în 1723 și trece la „next level”. Profită de moartea Mariei Theresia și consideră că Iosif al II-lea al Austriei este un copil mare pe care-l poate amăgi cu dulciuri. Îi promite Hotinul, raia turcească și coace „prăjitura” lichidării Imperiului Otoman care să aibă în loc un nou Imperiu Bizantin, condus de un rus sau un grec fidel Rusiei. Moldova și Muntenia urmau să se numească Regatul Daciei.
În 1787 începe războiul, dar în 1790, Iosif moare, iar Austria face pace la Șviștov în 1791. Pacea finală va fi la Iași în ianuarie 1792.
Ecaterina nu se oprește însă aici, pentru că Polonia devine o mare prăjitură. Austria, Rusia și Prusia gustă din harta Poloniei ca dintr-o prăjitură și fiecare are porția lui, Austria primind Silezia cu marile mine de cărbune, Galiția, iar Rusia restul, Prusia partea dinspre Germania de azi. Alte două împărțiri au loc la 2 ianaurie 1793 și 24 octombrie 1795. Legendele urbane spun că Ecaterina a II-a a luat tronul Poloniei pe care l-a transformat în scaunul de toaletă al apartamentului ei privat.
6/17 noiembrie 1796, Ecaterina a II-a a murit. Apunea o eră, Rusia fiind acum o putere pe două continente, Europa și Asia
Ecaterina a avut o viață personală plină de petreceri, lux, amanți și mâncare. 12 amanți, copii din flori, petreceri stropite cu de toate au făcut-o ca încă de tânără să ia masiv în greutate. Sunt voci care spun că s-ar fi căsătorit în secret cu Potiomkin deși oficial, nu s-a recăsătorit după moartea soțului ei.
După o astfel de petrecere, la 6.17 noiembrie 1796, se spune că Ecaterina a II-a ar fi fost găsită moartă de apoplexie în toaleta ei, stând pe fostul tron al Poloniei.