Tragedia de vineri seara, 12 iunie, când o fată de 17 ani a fost incendiată în faţa familiei de către un criminal în serie, deschide din nou o problemă gravă a societăţii noastre: pedepsele pentru infracţiunile care vizează viaţa sau integritatea persoanei şi criteriile pentru eliberarea condiţionată.
Amândouă aceste chestiuni însă, duc la o singură problemă gravă, nesoluţionată în societatea noastră, deşi se vorbeşte despre ea de mulţi ani. Este chiar unul dintre punctele forte ale campaniei electorale pe care şi-o face orice partid politic, indiferent de culoare: răspunderea magistraţilor.
Acum, pentru tragedia prin care a trecut fata de 17 ani dintr-o comună din Mehedinţi, pentru faptul că, în cel mai bun caz, dacă v-a scăpa cu viaţă, va rămâne mutilată pentru totdeauna, cine răspunde? Cine răspunde pentru faptul că un criminal periculos a fost lăsat cât se poate de legal, liber pe stradă? Cine răspunde şi, mai ales cum, pentru viaţa acestei fiinţe care abia începea să păşească în lume?
Şi întrebările de acest fel ar putea continua. Spre exemplu: câţi astfel de criminali, eliberaţi cât se poate de legal de către judecători care nu răspund în nici un fel de deciziile lor, umblă acum printre noi şi câţi dintre ei nu sunt gata să mai comită şi alte crime?
A luat cu el un topor și sticla cu benzină
Teoretic cel puţin, penitenciarul ar trebui să fie un loc unde cei care au greşit faţă de societate, se reeducă. Pricep greşeala comisă, eventual o repară, după care, oameni noi şi reeducaţi, pot păşi din nou în libertate. În realitate însă, lucrurile nu stau deloc aşa. Dovadă cazul de la Mehedinţi.
Autorul oribilei tentative de asasinat – îi spunem doar tentativă pentru că victima, din fericire, nu a murit, se zbate însă între viaţă şi moarte, iar medicii fac toate eforturile posibile ca să o salveze – se numeşte Ion Turnagiu. În seara de vineri a venit la fată acasă, pregătit să o omoare. Şi nu oricum, ci în chinuri groaznice. Dându-i foc. Prima dovadă a premeditării asasinatului prin incendierea victimei, este faptul că Turnagiu a adus cu el sticla de combustibil, pe care l-a şi folosit. Al doilea element este faptul că nu a ţinut cont de nimic atunci când a comis fapta. Nici măcar că erau de faţă rudele victimei, care ar fi putut interveni şi care ulterior au devenit martori. În al treilea rând, Turnagiu venise la el şi cu un topor, gata să-l folosească dacă nu ar fi reuşit incendierea. Dovadă că l-a lăsat la-ndemână, după pat.
Aşa a fost reeducat Ion Turnagiu în penitenciarele pe unde a umblat mai bine de 26 de ani. Aşa a fost el apt să se integreze în societate. Dând foc cu sânge rece unei fete de 17 ani, pe motiv că ea nu-l iubea şi îl făcuse să sufere. Aşa s-a reeducat Turnagiu, ca atunci când merge în vizită la cineva, unde mai şi locuieşte fata pe care zice că o iubeşte, să ia cu el şi un topor, în loc de un buchet de flori.
Nu era prima cerere de liberare condiţionată
Despre trecutul de criminal în serie, cu patru victime pe conştiinţă a lui Ion Turnagiu, se ştie. Când abia împlinise 18 ani, a ucis doi bătrâni, rude de ale lui, care locuiau în Bucureşti, în cartierul Rahova, pentru a-i prăda. Şase luni mai târziu omora într-o localitate din Timiş o femeie gravidă, tot pentru a o prăda. Pentru ca trei luni mai târziu să ucidă în spatele gării din Turnu Severin un bărbat, tot pentru a-l prăda. În puşcărie, a declarat într-un interviu dat în spatele gratiilor, că a ajunge criminal în serie este foarte simplu. Ca şi cum te-ai apuca de fumat. Aprinzi mai întâi o ţigară, apoi alta şi alta.
Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că Ion Turnagiu încearcă de ani de zile să obţină liberarea condiţionată.
În 12.07.2017, formulează prima cerere. Îi este respinsă.
Turnagiu nu s-a lăsat însă intimidat de acest prim eşec. Astfel că pe 29.07.2017 depune o nouă cerere de liberare condiţionată, conform art.587 NCPP de astă dată. Deşi condamnat pe viaţă pentru cele patru crime săvârşite în 1993, Turnagiu avea voie, conform acestui articol, să ceară să fie liberat condiţionat. Condiţionat de ce anume? Că îşi ia angajamentul că nu mai ucide? La data respectivă, tribunalul i-a respins cererea. Iată soluţia pe scurt: „Respinge, ca nefondată, propunerea de liberare condiţionată privind pe Turnagiu Ion, deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin. Fixează termen de un an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, după expirarea căruia poate fi reînnoită cererea sau poate fi formulată propunere de liberare condiţionată. Obligă petentul la plata sumei de 160 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru avocat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.”
Cum și de ce a fost eliberat criminalul
Turnagiu nu disperă. Era decis să iasă din puşcărie, iar legea îl ajuta. Deşi ar fi trebuit să stea închis pe viaţă, nu numai pentru umărul mare de crime, ci şi pentru cruzimea cu care le săvârşise. Nu mai puţin de 10 astfel de cereri sunt depuse la instanţe. Toate respinse.
Şi a venit izbăvitoarea zi de 10 mai 2019, când doi judecători de la Tribunalul Drobeta Turnu Severin au considerat că Turnagiu şi-a băgat minţile în cap în anii de detenţie pe care i-a executat şi poate fi redat societăţii ca un om reeducat ce se afla.
Nu au ţinut cont de faptul că din 1993 şi până în 2014, adică până când începea să se apropie de perioada de 20 de ani de închisoare executaţi din pedeapsă, ceea ce îi permitea să ceară liberarea condiţionată, Turnagiu nu numai că nu dăduse nici un fel de semn de îndreptare, dar mai şi fusese sancţionat de nu mai puţin de 8 ori. Brusc, a început să se îndrepte, după cum scrie în motivarea judecătorilor care l-au pus în libertate: „În perioada analizată, nu a fost sancţionat disciplinar, a fost recompensat de 8 ori cu suplimentarea drepturilor. A îndeplinit recomandarile de participare la programele şi activităţile de reintegrare socială şi a participat la activităţi lucrative, obținand 215 zile câștig”. Unde mai pui că şi comisia din penitenciar se pronunţase în unanimitate pentru liberarea condiţionată.
La un an de la această liberare „en fanfare”, cu unanimităţi în unanimitate, reeducatul Ion Turnagiu a dat foc cu sânge rece unei tinere de 17 ani.
La patru zile de la producerea faptei, ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu a anunţat demiterea conducerii Penitenciarului Turnu Severin, dar şi sesizarea inspecţiei judiciare asupra celor doi judecători din completul care i-a dat drumul. Se pare că judecătoarea Mihaela Popescu, unul dintre membrii completului care i-a dat drumul lui Turnagiu, are slăbiciune pentru criminalii în serie condamnaţi la mai mult de 90 de ani de închisoare. Pentru că judecătoarea de la Tribunalul Mehedinţi a făcut parte și din completul care l-a eliberat acum o lună, pe 20 mai, pe Marius Csampar, criminal în serie (șase omoruri la activ), condamnat la 99 de ani de închisoare.
Despre vinovăţii adevărate însă, despre sancţiuni adevărate, dar mai ales despre modificarea legii şi a procedurilor care permit unui criminal în serie să fie lăsat liber printre oameni, nu se spune nimic. Şi nu reclamă nimeni nicăieri.
La spitalul „Grigore Alexandrescu” victima se zbate între viaţă şi moarte. Nu mai puţin de cinci doctori o îngrijesc. Din păcate, ultimele veşti despre starea ei de sănătate nu sunt deloc bune.
Cine răspunde, totuşi, cu adevărat, pentru viaţa acestei fete? Şi, mai ales, cum?