Într-o zi de 27 septembrie, cerul nu poate arăta altfel decât în alte zile. Mai însorit, mai înnorat, depinde de bunăvoinţa toamnei. Însă, dacă astăzi încercăm să ne ridicăm privirea spre cer cu "bunăvoinţa" de a regăsi povestea unui om deosebit, totul poate fi altfel decât de obicei. Prin urmare… La mulţi ani Dumitru Prunariu! Împlineşte astăzi 59 de ani şi este considerat un simbol al României.
Unul dintre puţinii oameni care a avut şansa să vadă Pământul din spaţiu. Primul cosmonaut român, cel pentru care "acasă" a fost cândva, pentru şapte zile, 20 de ore, 42 de minute şi 52 de secunde, doar cerul. Un om unic, precum zborul spaţial din 14 mai 1981.
Un copil şi un cer cu satelit
Prin 1957, tatăl lui îi explica ce înseamnă un satelit. Iar la grădiniţă desena casa bunicilor din Săcele, "iar pe cer, ca să nu fie gol, doar cu un soare, am trântit un satelit", mărturisea la un moment dat Dumitru Prunariu. Mai tîrziu, s-a apucat de aeromodelism, la Casa Pionierilor. Prin clasa a III-a lansa împreună cu vărul său un planor. În clasa a XI-a făcea o rampă de lansare în miniatură, pentru care primea medalia de aur şi certificat de inventator. La concursul "Minitehnicus", savantul Henri Coandă s-a oprit la rampa lui şi i-a spus: "E frumos să visezi, dar şi mai frumos este să-ţi vezi visul împlinit". Mai târziu, Prunariu se va înscrie la Politehnică, secţia de aeronave…
În seara de 14 mai 1981, Prunariu intra în istorie. Iar România socialistă devenea cel de-al 11-lea stat care trimitea un om în cosmos.
Ceauşescu, interesat de programul spaţial american
"Drumul" românului spre Cosmos nu a fost atât de uşor. În timpul facultăţii, în septembrie 1977, s-au anunţat selecţionări pentru programul Intercosmos. Decizia ca fiecare ţară coÂmunistă să trimită un om în spaţiul cosmic fusese luată încă de pe la mijlocul anilor '70. Ani în care Nicolae Ceauşescu era foarte interesat de succesele programului spaţial american… Ceauşescu subliniase deja la Congresul al X-lea din 1969 (anul aselenizării echipajului american "Apollo 11") că românii vor cuceri cosmosul.
În 1977, după teste şi probe, în final au rămas în cursa pentru spaţiul cosmic Prunariu şi gălăţeanul Dumitru Dediu. Au fost trimişi (împreună cu familiile) la pregătire timp de trei ani în acel loc special numit "Orăşelul stelar" ("Zviozdnîi ÂGorodok") de lângă Moscova, adică în "fabrica de cosmonauţi" a URSS. Numele celui ales să plece în Cosmos avea să fie aflat abia cu două zile înaintea zborului. A fost să fie Prunariu. Când a venit momentul mai 1981, Ceauşescu şi Leonid Brejnev pregătiseră deja o telegramă pentru momentul istoric…. La bordul navei cosmice Soiuz-40 şi al laboratorului spaţial Saliut-6, românul avea să facă 22 de experimente ştiinţifice (domeniile astrofizică, fizică nucleară, aeronautică, medicină, biologie).
Încă îi este dor
Ce a urmat după? Nu o foarte mare glorie imediată, deoarece nu trebuia să eclipseze familia Ceauşescu. În rest, titluri, medalii, funcţii…Academia Oamenilor de Ştiinţă i-a acordat în primăvara acestui an Diploma jubiliară şi Medalia de aur. "Este o recunoaştere a activităţii mele de până acum. Fac parte din Academia Oamenilor de Ştiinţă de foarte mult timp. Şi Academia Română mi-a acordat Meritul Academic, ce mi-a fost înmânat cu ocaza unei sesiuni festive", a spuns Dumitru Prunariu. "Eu deţin cel mai înalt ordin al României, Steaua României în grad de Ofiţer şi nu mai pot primi un ordin mai mic decât cel pe care-l am deja, deci, din punct de vedere al decoraţiilor de stat, nu mai pot beneficia de nimic, indiferent ce-aş face. Pe de altă parte, am fost decorat chiar acum două zile de ministrul Apărării Naţionale, sunt General-maior în rezervă, fiind cea mai înaltă decoraţie a Armatei Române", a mai spus Prunariu cu ocazia acestui eveniment. Din toată această viaţă de om dacă vreţi, important rămâne faptul că lui Dumitru Prunariu încă îi este dor de Cosmos… CITIŢI ŞI:
- Cum poate ajunge un experiment românesc pe Staţia Spaţială Internaţională