Discursul emoţionant al unui bărbat de 43 de ani, cu trei copii, despre clipa în care toate lucrurile din viaţă devin de o mie de ori mai valoroase. El luptă de trei ani cu cancerul pulmonar şi face pentru a doua oară chimioterapie.
Când, în floarea vârstei, lupţi de trei ani cu cancerul pulmonar, una dintre cele mai agresive tumori maligne, şi treci a doua oară prin caznele chimioterapiei, perspectiva se schimbă brusc. Timpul devine ceva limitat, ca o faţă de masă. Proiecte incerte pe care le împingeai până acum într-un viitor fără margini se topesc şi dispar. Depozitezi fiecare imagine, soarele e mai galben, mirosul frunzelor mai puternic şi cel mai important lucru în viaţă devine respiraţia copilului care doarme pe pieptul tău. Este ceea ce i se întâmplă profesorului ieşean Călin Monor. Planuri pe termen limitat
Are 43 de ani. E un bărbat în floarea vârstei, la apogeul vieţii profesionale şi personale. Dacă i-ai citi CV-ul, ai rămâne impresionat: predă la Universitatea Tehnică, de 15 ani, a fost brevetat ca inventator. Pe plan personal, este la a doua căsătorie. Are trei copii, cel mai mic având doar 6 luni. Cu alte cuvinte, un om extrem de activ.
De trei ani, însă, viaţa i-a fost bulversată. Un diagnostic teribil i-a încurcat întreaga existenţă: neoplasm bronhopulmonar. Pe înţelesul tuturor, cancer la plămâni. Ca o ironie a sorţii, a descoperit boala în 2008, la cinci luni după ce renunţase la fumat. A trecut printr-o operaţie, i-a fost extirpată o tumoră de 10 cm dintr-un plămân. Părea că lucrurile revin la normal. Boala însă a recidivat şi a fost obligat să mai treacă printr-o intervenţie chirugicală. Din nou a crezut că a scăpat.
Acum, e iar în tratament. Face chimioterapie, se luptă la baionetă cu boala. "În cazuri ca al meu, planurile de viaţă se fac pe termen limitat", spune, cu o luciditate incredibilă, Călin. "Doctorul nu m-a aburit"
Primele probleme au început în 2008. Se simţea tot mai rău, tuşea de scuipa sânge. S-a dus la un control, iar verdictul medicului a venit necruţător: neoplasm bronhopulmonar.
"Doctorul a fost foarte deschis cu mine atunci când mi-a zis diagnosticul. Să zicem că nu a încercat să mă aburească în niciun fel. Partea ciudată e că am fost diagnosticat cu această boală după ce mă lăsasem de fumat, mai exact la cinci luni după", explică profesorul cum a aflat de boală.
Vestea l-a devastat. A trecut printr-un val de emoţii diferite: teamă, furie, tristeţe, răzvrătire, neputinţă. "Momentul se depăşeşte în funcţie de puterea psihică a fiecăruia. La început mi-a fost foarte greu. Prima întrebare pe care ţi-o pui când eşti într-o situaţie de genul ăsta este: de ce eu?", afirmă Călin.
Tumoră de 10 cm
La recomandarea medicului, a decis să se opereze. Intervenţia chirurgicală a avut loc la spitalul Fundeni din Capitală. I s-a extirpat o tumoră de 10 cm. A urmat chimioterapia şi toate demersurile pe care le cunoaşte medicina convenţională. Lucrurile păreau să reintre pe făgaşul lor normal. Liniştea n-a durat însă prea mult. "Mi-au scos tumora. O perioadă mi-a fost bine, dar a boala a recidivat", rememorează Călin. Bebe de şase luni
Când medicul i-a spus că boala a revenit, Călin a trebuit să o ia de la capăt. A făcut o a doua operaţie, de această dată la spitalul de Pneumologie din Iaşi. Şi-apoi iarăşi chimioterapie şi celelalte tratamente. Boala dădea din nou semne de stagnare. Se simţea mult mai bine. Era ca şi cum s-ar fi născut pentru a treia oară. S-a reîntors la catedră, acolo unde mereu a ştiut că se va împlini profesional. Şi pe plan personal lucrurile mergeau cum nu se putea mai bine. S-a născut cel de-al treilea copil al său, profesorul fiind la a doua căsnicie. "Are şase luni şi jumătate", spune Călin şi vocea i se înmoaie. Încă o recidivă
Pentru profesor, calvarul nu luase însă sfârşit. În urmă cu câteva luni, medicii i-au spus că boala a recidivat. "N-am mai simţit nici tristeţe şi nici deznădejde. M-am gândit la cei trei copii pe care îi am şi la faptul că poate nu-i voi vedea crescând".
De fapt, familia e principalul factor ce-l împinge să lupte cu boala. "Celor doi copii mai mari, de 16 respectiv 12 ani, le-am spus abia vara asta că sunt bolnav. Mama mea a aflat acum câteva luni", afirmă Călin.
Profesorul rămâne lucid şi-atunci când vorbeşte despre viitor. "Nu mă pot gândi la ce voi face până ce nu văd că termin sedinţele de chimioterapie. Nu mă consider un caz dramatic, nu am făcut asta niciodată. Planurile în cazul ăsta se fac pe termen limitat".
Acum, Călin se luptă cu boală prin şedinţele de chimioterapie. Are dureri, mai ales seara. Încă îşi pune întrebări despre factorii care au declaşat boala în cazul său. "Eu aveam 18 ani când a avut loc accidentul de la Cernobâl. Consider că e şi de acolo o contribuţie. Poate fi şi de la fumat, dar cred ca ăsta, e un raspuns facil", afirmă profesorul. Nu renunţă la catedră
Bărbatul nu duce singur această luptă. Are alături familia. Cei care sunt diagnosticaţi cu boli grave afirmă că trăiesc cu mult mai multă intensitate fiecare lucru mărunt din viaţa lor. Călin nu a renunţat nicio clipă la cariera sa universitară şi nici nu va face acest lucru. Şefii universităţii cunosc cazul său şi i-au făcut programul încât să poată face faţă şi şedinţelor de chimioterapie, dar şi orelor pe care le predă la facultate.
Despre cum i-a influenţat boala credinţa în Dumnezeu, Călin vorbeşte plastic. "Sunt creştin ortodox, dar ca majoritatea românilor, nepracticant. Însă boala modifică pe undeva relaţia cu Divinitatea. Să spunem că eu încă mă cert puţin cu Şefu'". "Doar caz ameliorat"
Şedinţele de chimioterapie sunt obositoare pentru orice bolnav de cancer, dau stări de ameţeală şi greaţă, duc la căderea părului. Acestea au menirea de a distruge celulele de tip canceros, dar distrug în acelaşi timp şi celulele sănătoase ale organismului. Spre deosebire de celulele canceroase, cele sănătoase au capacitatea de a se regenera.
Medicul curant al profesorului este Constantin Volovăţ. "În primul rând nu există caz vindecat de cancer, este greşit spus. Sunt doar cazuri ameliorate. Orice tip de cancer odată declanşat în organism indiferent de tipul tumorii poate reveni chiar şi după 20 de ani", afirmă Constantin Volovăţ, medic oncolog. Familia-rol cheie
Despre cazuri ca al lui Călin, psihologii susţin că extrem de important devine rolul pe care îl joacă familia. "Diagnosticul nu mai e atât de dureros, atunci când tu vrei să trăieşti, când te gândeşti că ai pentru ce să mergi mai departe în ciuda bolii şi durerilor groaznice. Familia şi în special copilul nou născut, gândul că vrea să-şi vadă copii crescând, îl va ajuta să treacă peste durere, diagnostic sau preziceri medicale. Puterea mentală este cea mai importantă, iar autosugestia şi optimismul vor ajuta ca boala să nu aibă o evoluţie rapidă", susţine Vasilica Spiridon, profesoară de psihologie.
Cazurile de cancer, în creştere continuă
În România nu există un registru naţional al bolnavilor de cancer. Tratamentul unui bolnav de cancer poate ajunge de la 200 până la 12.000 lei pe lună. În general, tratamentele sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănătate. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că se cheltuie anual mult mai mulţi bani decât în anii trecuţi, însă metodele de tratare a cancerului au evoluat prelungindu-se astfel durata de viaţă a bolnavilor.
Majoritatea doctorilor nu găsesc o explicaţie ştiinţifică pentru creşterea numărului de tumori maligne. Unii pun această boală pe seama setresului, lipsei de mişcare, fumatului, alţii dau vina pe alimentaţie, pe gene sau pe stilul de viaţă. Se preconizează ca în următorii 20 de ani, numărul bolnavilor de cancer la nivel mondial să se dubleze. "Numărul pacienţilor bolnavi de cancer creşte cu aproximativ 55 de cazuri noi pe lună doar la mine la cabinet. Avem mulţi bolnavi şi puţini doctori. Cei mai buni pleacă, astfel munca noastră devine şi mai dificilă", afirmă Constantin Volovăţ, medic oncolog. La cabinetul doctorului Constantin Volovăţ se tratează o treime din bolnavii de cancer din judeţul Iaşi.
Cancerul pulmonar se manifestă prin reproducerea necontrolată a unor celule anormale, în plămâni. Este o formă de cancer destul de agresivă şi rapid evolutivă.
Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupează formând ciorchine sau excrescenţe numite tumoră.
Chimioterapia se face pe bază de perfuzii citostatice. Aceasta prelungeşte durata de viaţă pacientului. Medicamentele combinate în aceste perfuzii sunt foarte puternice, iar fiecare dintre ele are propriile efecte secundare. Principiul chimioterapiei este de a distruge celulele sursă, care fiind în interiorul unei afecţiuni tumorale au capacitatea de a se reproduce, pe lângă acestea se distrug şi celulele bune ale organismului, dar acestea au capacitatea de a se regenera faţă de cele canceroase care stagnează în urma chimioterapiei.
RISCURI Riscul de cancer pulmonar creşte la fumători
19 din 20 de bolnavi de cancer sunt fumători, riscul de cancer pulmonar creşte proporţional cu numărul de ţigări fumate şi durata fumatului. Acesta produce anual milioane de victime. Potrivit unui studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, trei sferturi dintre români se declară ca fiind nefumători, dar 36% dintre aceştia susţin că au fost consumatori. 30 de secunde La fiecare jumătate de minut, în lume, un om moare din cauza tumorilor pulmonare. Sunt peste un milion de victime în fiecare an, la nivel mondial