Cristian are doar 20 de ani şi a decis să plece la muncă peste hotare în plină pandemie.
A ales Germania ca să câștige un ban cinstit și pentru a-şi face un rost în viață. Tânărul a dezvăluit pentru Deutsche Welle în ce condiții nefaste a muncit și locuit în ultimul an.
Românul a plecat în iulie 2020 în Germania. A ajuns la o fermă unde urma să ajute la muncile agricole. Nu cunoștea limba, nu înţelesese exact ce contract semnase, ştia doar că are nevoie de bani pentru el și familia lui din România. Spune că a muncit în medie 12 ore pe câmp, şase, deseori chiar şapte zile pe săptămână. A mâncat puţin, a dormit prost și a sperat să reziste cel puţin un an. În octombrie a aflat însă că, după primele luni de toamnă, fermierii nu mai au nevoie de ajutor la muncile agricole. Ferma la care se afla încheiase perioada de pregătire a câmpului pentru primăvară. Așa că s-a angajat în construcţii, la sugestia unei cunoștințe. Însă și pe șantier lucrurile au mers prost. Cristian a mărturisit pentru DW că a muncit „mai mult la negru”, nu avea niciun fel de asigurare, iar salariul nu era nici pe departe ceea ce îi promisese cunoştinţa care îl adusese acolo. A schimbat din nou locul de muncă.
În ianuarie 2021, Cristian a ajuns să lucreze la o pepinieră. Zi de zi, tânărul transporta şi împacheta 250 de pomi, iar „fiecare cântărea 30 până la 40 de kilograme”, își amintește el. Însă ce l-a deranjat cel mai mult a fost felul în care angajatorii de acolo tratau muncitorii.
“Fără respect, înjuraţi, traşi de haine şi scuturaţi puternic, dacă nu ne făceam treaba cum sperau şefii”, povesteşte Cristian.
Românul a vrut să plece, însă patronii nemți i-au reţinut buletinul. A continuat să muncească două săptămâni fără nicio zi liberă, iar la final, a primit doar 635 de euro. Jurnaliștii de la DW mai scriu că românul a lucrat 108 ore în cele două săptămâni, iar angajatorul i-a oprit din salariu 71 de euro pentru cazare şi 130 de euro pentru transport. În aceste condiții, venitul lui este cu mult sub minimul legal din Germania, de 9,50 euro pe oră. La final, angajatorul nu i-a înmânat niciun fluturaş de salariu – lucru, de asemenea, ilegal. În prezent, tânărul lucrează la o fermă, alta decât cea la care a muncit imediat după ce a ajuns în Germania, şi spune că se simte mai apreciat. Însă nu are o asigurare de boală şi nici nu contribuie la asigurările sociale, cu toate că perioada muncită i-ar fi utilă la pensie.
„Muncă multă, drepturi puține”, a zâmbit Cristian, înainte de a întoarce la câmpul de sparanghel, unde îl aşteaptă conaţionalii şi şeful de tură, toţi români.