Marcel Pauker declara în 1936 că a trăit cu Vanda Nicolschi în pofida necontenitelor divergenţe politice. A mai trăit cu ea şi în 1937, după eliberarea sa din închisoare. În acelaşi timp, Pauker era amantul şi al Elenei (Lenuţa) Filipovici, deşi se căsătorise din iulie 1921 cu Ana Rabinsohn, devenită Pauker, cu care făcuse trei copii. Ironia sorţii, Ana Pauker a intervenit pe lângă NKVD, după execuţia lui Marcel lângă Moscova pentru spionaj în favoarea României pe 16 august 1938, pentru a-i aduce în ţară din URSS pe câţiva dintre supravieţuitorii români ai epurărilor staliniste, printre care şi Vanda.

Marcel Pauker

„În 1935 fiind trimisă în ţară ca membru al biroului politic al CC al PCR, să conducă Secretariatul, (Vanda Nicolschi n.n.) a căzut sub influenţa lui Marcel Pauker şi a intrigilor provocate de el cu scopul de a împiedica şi deruta activitatea partidului. Datorită relaţiilor neprincipiale pe care le-a avut cu Marcel Pauker a pierdut simţul vigilenţei de clasă şi cu toate lozincile aventuriere şi duşmănoase lansate de el, cum a fost lozinca „legalizarea Partidului” a „grevei generale a studenţilor şi ceferiştilor” nu a văzut în el un duşman”, stabilea, pe 7 iulie 1950, Comisia Controlului de Partid formată din tovarăşii Constantin Pârvulescu, Mihail Moraru, Emil Popa, Liuba Chişinevschi, Alexandru Drăghici şi Vasile Vâlcu.

Legături cu elemente troţkiste

I se mai reproşa că „a dus luptă organizată împotriva lui Boris Stefanov, pe atunci secretar general al CC al PCR. A sabotat linia trasată de Congresul al 7-lea al Internaţionalei Comuniste, ascunzând şi falsificând hotărârile CC al PCR, a întreţinut legături cu elemente troţkiste (Marcel Pauker)”. Acestea erau consemnate în broşura „Lupta contra troţkismului contrarevoluţionar”, editată de partid în 1938, şi în două numere ale ziarului Scânteia.

Excluderea Vandei a fost confirmată de Comisia de Control a Internaţionalei Comuniste, care a pus-o să muncească pentru a se reabilita şi a redeveni membră PCR. În cârcă i se mai pusese şi faptul că, sub pretextul că Biroul Politic avea sediul în străinătate, nu i-a informat timp de patru luni pe membrii acestuia despre activitatea partidului. Mai mult, avansase propuneri PNŢ pentru constituirea Frontului Popular, dar şi PSD pentru formarea Frontului Unic, falsificând semnătura lui Boris Stefanov, iar tipografia partidului a lăsat- o fără bani de funcţionare.

„La excluderea ei din partid, Boris Stefanov i-a adus şi acuzaţiile că poartă răspunderea pentru starea aparatului tehnic din Viena şi că la Viena a fost arestată într-o casă unde i s-a interzis să se ducă”, se consemna în procesul-verbal din 7 iulie 1945. După ce a făcut apel împotriva excluderii la Comisia de Control a Internaţionalei Comuniste, Boris Stefanov, pe atunci secretar general al PCR, a prins ocazia s-o acuze de lipsă de principialitate şi vigilenţă faţă de Marcel Pauker şi Lenuţa Filipescu, deoarece din cauza relaţiilor dintre ei “nu s-a sesizat că ei duc activitate duşmănoasă”.

La dispoziţia NKVD

După excludere, Vanda a plecat în URSS unde a fost repartizată contabilă la un colhoz de lângă Moscova, dar controla şi traducerile în română la editura de limbi străine.

După izbucnirea războiului, a fost trimisă de NKVD în lagărul cu 165 de prizonieri români, de unde s-a înrolat în Divizia Tudor Vladimirescu, având funcţia de comandant al clubului Diviziei.

A fost trecută în rezervă în mai 1945 cu gradul de căpitan şi a fost repartizată la Confederaţia Generală a Muncii.

Născută la 27 februarie 1902 în comuna Teleneşti – Orhei în Imperiul ţarist, cu numele Seila Averbuch într-o familie de băcani, intrase în 1920 în Comsomol, iar în 1924 a devenit membră PCR. A murit în 1986.

După ce s-a despărţit de Dori Goldstein s-a căsătorit cu generalul de securitate Alexandru Nicolschi.

Închisorile Vandei. Ultima condamnare pentru că s-a întâlnit cu Marcel într-o casă conspirativă

Seila Averbuch a intrat în Comsomol în vara lui 1920 pe când era elevă de liceu la Chişinău. Prima dată a fost arestată în noiembrie 1921. A luat un an de puşcărie, pe care l-a petrecut la Plătăreşti-Ilfov. În 1929 a fost trimisă la studii la Moscova, de unde a revenit în 1930 cu misiunea de a restabili unitatea partidului. În aprilie 1934, fiind la Praga, la sediul Biroului Politic al PCR, a fost săltată de poliţia cehă şi trimisă acasă, unde a fost condamnată la şase luni pentru trecerea ilegală a frontierei, fiind plasată la Văcăreşti. În octombrie 1936, cei doi amanaţi, Marcel şi Vanda, au fost ridicaţi de poliţia austriacă dintr-o casă conspirativă în care nu aveau ce căuta, mergând acolo doar pentru a-şi consuma relaţia. Drept urmare a făcut nouă luni de puşcărie şi la Viena, tot pentru trecerea ilegală a frontierei.

Lenuţa Filipovici, „tovarăşă de viaţă” şi a lui Stefanski

Într-o rezoluţie a Secretariatului Politic al Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste din 18 august 1930 erau condamnate luptele fracţioniste din interiorul PCR şi se recomanda adoptarea de urgenţă a unor măsuri pentru atenuarea efectelor acestora. Primele măsuri luate de Comintern au fost dizolvarea tuturor organelor de conducere ale partidului, inclusiv cele numite de Comintern la Congresul al IV-lea, şi numirea unui secretariat provizoriu care să aplice rezoluţia şi să pregătească Congresul al V-lea al PCR. Numele polonezului Alexandr Danieluk- Stefanski, membru al Partidului Comunist din Polonia, apare în acest secretariat alături de Elena (Lenuţa) Filipovici, după unele surse, „o temporară tovarăşă de viaţă” a lui Stefanski, Paul Goldstein, Alexandru Nicolschi, Seila Averbuch (Vanda Nicolschi), Eugen Iacobovici, Constantin Pârvulescu şi reprezentantul Cominternului, Iacob Rozuev. Polonezul a fost numit, în decembrie 1931, secretar general al Comitetului Central PCR şi membru al Biroului Politic al CC care îşi desfăşura activitatea în străinatate.

Te-ar putea interesa și: