Unul dintre cei 200 de romani angajati ai unei firme de soft din Limassol pune bani deoparte pentru o afacere in Romania.
La vreo 120 de kilometri de Nicosia, pe coasta de sud a Ciprului, se afla Limassol, orasul despre care se spune ca adaposteste cea mai mare comunitate romaneasca de pe insula.
In zona Limassol traiesc aproximativ 2.000 de romani, „record” la care a contribuit si o mare firma de software, „Amdocs”, in care lucreaza peste 200 de conationali de-ai nostri. Printre ei, Dragos Buga, director de dezvoltare, un tip mucalit care recunoaste ca-l mai bantuie gandul intoarcerii in Romania, pentru ca „in Cipru e prea multa liniste”.
A inceput prin a recruta personal
O cladire inalta, cu geamuri fumurii si usi cu acces electronic. Nicio inscriptie cu numele firmei sau al firmelor care-si au sediul acolo. Cu Dragos Buga am stat de vorba intr-o cladire alaturata.
Spune ca nu are cum sa dezvaluie numele firmei pentru care lucreaza, desi noi il stim deja, poate declara doar ca este „director de dezvoltare intr-o firma multinationala de software” si ca a ajuns aici in 2000 pentru ca a lucrat pentru aceasta firma inca din ‘94, cand recruta personal calificat din Romania.
„Noi, romanii, suntem buni la tot ce tine de computere”, isi lauda el colegii. Rade mult si, pentru ca se simte incurcat, isi ocupa mainile invartind un pix. Nu era convins ca vrea sa plece din Romania, dar s-a consultat cu sotia lui, s-au intrebat „de ce nu?” si au purtat cu ei intrebarea asta o vreme. N-au gasit niciun motiv pentru care sa nu incerce experienta cipriota, „mai ales ca acum sapte ani salariile de-aici erau mult mai bune decat cele din Romania, plus ca acolo n-aveam prea multe perspective pe-atunci”.
„Nu ma vad iesind la pensie aici”
Si a venit Buga printre oamenii pe care-i trimisese deja din Romania la firma din Limassol. Intre ei mai discuta in limba materna, iar cu cipriotii vorbesc engleza, sunt priceputi in ceea ce au de facut si sunt apreciati. O singura problema are el, Dragos Buga: „E prea liniste in Cipru! Nu ma vad iesind la pensie aici”.
Un coleg de-al lui, Lucian Preda, si-a dat demisia luna trecuta si spune Dragos ca n-ar fi mare lucru sa faca si el asta. De 20 de ani lucreaza pentru firma asta si au fost si momente mai neplacute. Scopul unei companii este sa faca profit, sa-i mearga bine, iar uneori asta contravine interesului angajatilor.
„Si totusi, nu exista in Cipru o alta firma de software care sa ofere aceleasi conditii”, recunoaste el si zambeste, amintindu-si de discutia cu un alt coleg, IT-ist la o firma din Marea Britanie, care se plangea de cu totul alte probleme: „Aici aproape ca ruginesti, ploua continuu”.
Visul: o afacere in Romania
Incep, el si sotia lui, sa uite ce-i deranja in Romania si parca li se face dor de viata tumultuoasa din tara natala. Atmosfera de calm din Cipru l-a molesit asa cum il invaluie somnul pe cel obosit. Buga vrea sa iasa din aceasta stare si, ca un motan care pandeste cu toate simturile incordate momentul prielnic pentru atac, el asteapta clipa cand nimic nu-l va mai tine aici. „Fiica noastra, Anca, in varsta de 10 ani si jumatate, este la scoala aici, iar cand va trebui sa aleaga ea ce vrea sa urmeze, vom decide si noi daca ne intoarcem in Romania”.
Pana atunci, pune bani deoparte pentru o eventuala afacere pe meleaguri natale si se gandeste cu optimism la asta. Aici, in Cipru, orice ar face, tot strain se simte. „Chiria pe care mi-o cere proprietarul apartamentului in care locuim este mai mare decat cea perceputa unui cipriot. Eu dau 650 de euro, un cipriot da 350-400 de euro, pe principiul ca eu, daca sunt strain, inseamna ca am venit aici pe bani buni.”
De 40 ani pe insula
A infiintat o scoala romaneasca la Nicosia
Printre primii romani stabiliti in Cipru a fost Christina Christodoulou-Todea, o femeie micuta si delicata, care s-a mutat pe Insula Afroditei acum 44 de ani, din care primii 20 au trecut fara ca ea sa cunoasca alti romani. Vorbea limba materna doar cand suna acasa, la parinti. Absolventa a Facultatii de Litere din Bucuresti (franceza-engleza), Christina Christodoulou si-a gasit usor de lucru ca profesoara, apoi a fost transferata la Comisia de cultura a ministrului invatamantului din Cipru. Si acum, pensionata fiind, colaboreaza cu ministerul, este redac-torul-sef al unei reviste, „Cyprus Today”, editata special pentru diaspora cipriota.
In 1995, cand numarul romanilor din insula a crescut, ea a intemeiat Alianta Romanilor din Cipru, iar acum trei ani a reusit, cu ajutorul ambasadei noastre din Nicosia, sa infiinteze o mica scoala romaneasca.
„Cursurile se tin la ambasada si la Mitropolie”
EVZ: A cui a fost ideea infiintarii scolii romanesti? Christina Christodoulou-Todea: Ideea a fost comuna, a ambasadei si a Aliantei Romanilor. Ne-am gandit ca ar fi bine sa invete si copiii nostri limba romana, sa afle cate ceva din istoria si geografia patriei, despre muzica si religie. Ma bucur ca am reusit sa ne extindem, tinem cursuri acum si in Limassol. Deocamdata, nu avem un sediu in Nicosia, cursurile se tin la sediul ambasadei, iar in Limassol, la sediul Mitropoliei. Cursurile se fac saptamanal si se poate inscrie orice copil, sunt deja si din familii mixte, romano-cipriote. Avem doua invatatoare romance si ne ajuta si parintele Petre Matei.
De ce ati plecat din Romania? M-am casatorit cu un cipriot pe care l-am cunoscut la Mamaia. Eu eram studenta la franceza-engleza, in Bucuresti, si in anul IV eram intr-o vacanta pe litoral. El facea parte dintr-un grup de turisti si aveau nevoie de translator. Am mai stat de vorba in cele doua zile cat a ramas el la Mamaia, apoi am corespondat si in anul urmator mi-a facut o surpriza: a venit din nou in Romania. Relatia noastra a decurs bine, am facut cerere la Consiliul de Ministri si, dupa sapte luni, am primit aprobare sa ne casatorim, in ‘62. Dar eu nu aveam pasaport si abia in ‘63 am putut sa vin in Cipru.
Cum vi s-a parut tara aceasta? Cand am plecat, in Romania era o epoca frumoasa si cand am ajuns in Cipru am avut un soc, desi sotul meu, Haralambos, ma avertizase. Tocmai se modificase Constitutia si incepusera tensiunile cu turcii. Dar Nicosia era foarte frumoasa, un oras colonial, cu niste case mici, albe, din piatra si garduri frumoase, cu multa liniste si soare.
Pastrati legaturi cu Romania, dupa mai bine de 40 de ani? Sigur. Acum trei ani a aparut la Bucuresti prima biblioteca de literatura cipriota. Am tradus in limba romana istoria Ciprului, scrisa de Katia Hadjidemetriou, si scriitori ciprioti, cum ar fi Yiannis Katsouris si Panos Ioannides - fapt pentru care am primit premii de stat.
Aveti vreun regret? Nu. Ma gandesc uneori ce viata as fi avut daca nu veneau comunistii in Romania.
Familie
Mame si fiice, trei generatii
Ne-am intalnit cu Christina Christodoulou-Todea seara tarziu, cand tocmai se intorcea de la fiica sa cea mica insarcinata in ultima luna. Are doua fete, cu care se mandreste precum cerul cu soarele. Irina (41 de ani) si Sandra (38 de ani), ambele cu studii in Franta, Anglia si Romania, i-au daruit Christinei Todea doi nepoti si urmeaza inca doi. Gemeni. Si este fericita ca-si poate vizita fetele si nepotii oricand doreste. Parintii ei i-au dus dorul. Cand a hotarat sa plece in Cipru n-a fost sustinuta decat de mama ei.
„Mama mi-a spus „omul asta iti da incredere”. Tata nu a fost de acord sa ma casatoresc cu Haralambos, iar fratele meu, regizorul Cornel Todea, nici n-a vrut sa auda”. Familia ei s-a obisnuit cu gandul si asa a plecat Christina in Cipru, de unde ii suna ori de cate ori i se facea dor. Astepta cu orele legatura telefonica, pe vremea aceea apelurile se faceau numai prin centralista. Mama Christinei a venit in Cipru de mai multe ori, insa fratele ei, pentru ca lucra in televiziune, n-a putut s-o viziteze decat dupa ‘90.
Replica
Ambasadorul Romaniei la Nicosia, Andreea Pastarnac, si-a retractat declaratia „Romancele din Cipru puteau fi impartite atunci in prostituate si femei cu facultate”, aparuta in articolul „Romancele recuceresc Ciprul”, publicat ieri in „Evenimentul zilei”: „Asertiunile incluse in articol si atribuite ambasadorului Romaniei la Nicosia contin date eronate si nu reflecta opinia sa fata de comunitatea romanilor din Cipru”.