Un diagnostic de cancer este cea mai proastă veste pe care o poate primi un om. Pentru că „Boala secolului”, cum încă este numit cancerul, este dușmanul din umbră, care stă parcă la pândă ca să faci un pas greșit. Teama este alimentată și de modul în care este prezentat un astfel de diagnostic, de către cei care nu sunt specialiști în oncologie. Însă, medicina îi contrazice cu dovezi concrete. În ultimii ani, s-au făcut progrese semnificative în ceea ce privește tratarea cancerului.

Dr. Paula Toma, unul dintre cei mai apreciați medici oncologi din România, vorbește pe înțelesul tuturor despre această boală pentru care toată planeta caută un leac. Reputatul medic are și vești bune, dar și proaste. Vestea proastă: în viitorul apropiat, incidența cancerului va crește foarte mult. Vestea bună: Noile terapii au determinat ca multe boli oncologice să poată fi tratate pentru o mult mai lungă perioadă, cu beneficii mult mai mari.

Dr. Paula Toma, care colaborează cu centre oncologice din SUA si Viena pentru stabilirea celor mai bune tratamente, răspunde multor întrebări pentru care românii caută răspunsuri pe Google sau Facebook. Principiile pe care le respectă în această specialitate atât de complexă sunt: „Să fii OM, să citesc neîncetat, să aflu mai multe, să observ, să am curaj, să am răbdare, să respect la fel de mult toate categoriile de pacienți indiferent de mediul social din care provin, să ajut, să pun umărul pentru a îmbunătăți tot ceea ce ține de această specialitate”.

„Tratamentul reprezintă cheia succesului”

Evenimentul zilei: În mass-media, pe rețelele de socializare și, în general, pe toate canalele de comunicare din România, cancerul este catalogat drept o boală incurabilă, mortală, fără leac. Chiar și unii medici, care nu sunt oncologi, folosesc astfel de expresii. Dr. Monica Pop, ea însăși pacient oncologic, încearcă mereu să-i contrazică. Dar ce spune un medic oncolog, care este cel mai în măsură să vorbească despre această boală.

-Dr. Paula Toma, medic primar oncologie medicală: Cancerul ESTE o boală CRONICĂ, la fel ca și hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat, cu care foarte mulți oameni conviețuiesc deja de foarte mult timp. Pentru toți pacienții, actuali și viitori, este foarte important să înțeleagă că, în cele mai multe cazuri, un cancer diagnosticat la timp, tratat și monitorizat corespunzător duce la supraviețuiri de lungă durată, inclusiv în stadiile metastatice, iar în cele limitate chiar și la vindecare. Este foarte important de știut că un cancer metastatic este în foarte rare cazuri vindecabil, dar deja avem situații și de acest fel. Unele boli neoplazice cum sunt cele de sân, prostată, ovar au perioade de supraviețuire foarte lungi, chiar și în stadiul metastatic, de multe ori chiar și de 10 ani, dar ATENȚIE, CU TRATAMENT. De aceea este foarte, foarte important ca fiecare pacient să înteleagă că tratamentul reprezintă cheia succesului.

-De curând, știrea că Regele Charles și Kate Middleton au fost diagnosticați cu cancer a făcut înconjurul lumii. Presa străină nu le-a cântat prohodul, a relatat despre tratament. Indiferent de statutul social, cât de mult contează modul în care se vorbește în jurul unui pacient oncologic.

-Diagnosticul de cancer reprezintă pentru un pacient o informație-șoc, pe care unii reușesc să o proceseze, să se adapteze, să o depășească, iar pentru alții doar mecanismul negării îi poate ține, să zicem așa, pe linia de plutire din punct de vedere psihologic. Bineînțeles că celebritatea vine la pachet cu multă expunere, cu multă curiozitate din partea celorlalți oameni, dar dincolo de ecranul televizorului se petrece aceeași dramă, aceeași suferință interioară, pe care fiecare dintre noi trebuie să aibă dreptul să și-o trăiască în propriul lui fel, în liniște, în intimitate, să aibă timpul să asimileze diagnosticul, să își facă planuri, să fie trist sau să plângă.

Ceea ce ar trebui să știe fiecare aparținător al pacientului cu cancer este că poate fi de un real folos psihologic pacientului dacă îl susține moral,  discutând deschis despre boală, încercând să afle ÎMPREUNĂ raspunsul la întrebări, discutând despre fricile fiecăruia și nu îl asaltează cu întrebări interminabile despre cum se simte și nu are un comportament hiperprotectiv.

Până nu demult, pacienții oncologici erau tratați diferit, fiind numiți „canceroși", percepție care trebuie să se schimbe. O veste proastă pentru cei care marginalizează în acest fel acești pacienți este că, în viitorul apropiat, incidența cancerului va crește foarte mult, iar riscul ca și ei să fie pacienți oncologici este foarte mare. Iar vestea bună este că noile terapii la care avem și noi acces au determinat ca multe boli oncologice să poată fi tratate pentru o mult mai lungă perioadă, cu beneficii mult mai mari.

„Toată hrana proastă a ultimilor ani a început să își arate colții"

-Ultima statistică, publicată la sfârșitul anului trecut de Comisia Europeană, arată că cele mai frecvente tipuri de cancer în România sunt: la bărbați - cancerul de prostată (20%), pulmonar (15%) și colorectal (15%), iar la femei – de sân (28%), colorectal (12%) și de col uterin (8%). Dar statistica reală e în cabinetul medicului oncolog. Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer pe care le tratați. S-a schimbat ceva în ultimii ani?

-Din păcate, sau din fericire, statistica consolidată nu o pot nega sau combate. Sunt un medic oncolog care tratează cam toate localizările de neoplazie, dar fiecare dintre noi are de obicei câteva arii predilecte pe care le tratează, iar în cazul meu, în ordine ar fi: patologia digestivă, ginecologică - incluzând aici și neoplasmele mamare-, pulmonară, a prostatei, de sferă ORL spre deosebire de sarcoame, tumori endocrine sau tumori cerebrale pe care le tratez într-un număr mai mic. Dar da, pot să confirm că statistica e una care se reflectă și în cabinetul meu. Spre deosebire de acum 10 ani de exemplu, văd mai puține cancere de col uterin, ceea ce evident mă bucură foarte mult.

Și mai văd un fenomen îmbucurător, din ce în ce mai mulți pacienți se prezintă cu neoplazii în stadii incipiente, deci vindecabile. Și lucrul acesta pare să se producă prin conștientizarea acestui pericol și prin teste de screening sau pur și simplu prin faptul că pacienții MERG LA DOCTOR, la primul simptom. Este foarte adevărat că lucrurile stau diferit în mediul urban față de mediul rural și încă sunt mulți pacienți cu acces limitat la sistemul de sănătate care vin la medic cu boli extrem de avansate, uneori în situații unde, din punct de vedere terapeutic, nu mai poți face nimic, dar sunt din ce în ce mai puțini. Ca element negativ, văd mult mai multe cazuri de tumori digestive din sfera pancreatică, gastrică și biliară, ceea ce îmi spune că toată hrana proastă a ultimilor ani a început „să își arate colții".

Despre factorii genetici moșteniți și factorii externi

-Se discută foarte, foarte mult despre factorii de risc. În general, se vorbește despre stilul de viață, alcool, tutun, poluare, mutații genetice, istoric familial etc. Unele studii vin și spun că fiecare tip de cancer are anumiți factori de risc. Altele spun că sunt și multe mituri. Cam pe unde se sfârșește mitul și unde începe realitatea.

-Da, cu siguranță factorii de risc există și sunt diferiți de la zonă la zonă, dar și de la neoplazie la neoplazie. Din păcate, inhalăm aer poluat în marile orașe, mâncăm alimente care conțin foarte multe substanțe toxice de care nu știm și pe care nu le putem înlătura și toate acestea, în timp, se adună, iar pacienții cu „bagaj genetic defect" au un risc și mai mare de a dezvolta o neoplazie.

Vorbim de bagajul genetic transmis din generație în generație. De aceea, istoricul familial de cancer, și nu numai, ne ajută pe noi, oncologii, să găsim o explicație a apariției cancerului la un pacient și să estimăm, eventual, riscul de a dezvolta și alte neoplazii sau riscul de boală la rudele acestuia. Este foarte adevărat că ADN-ul fiecăruia dintre noi are mecanisme de corectare a greșelilor genetice, dar dincolo de un punct critic, el nu mai poate face acest lucru și modificările se acumulează și încep să se manifeste prin tumori.

Alcoolul  și  tutunul sunt noxe care se cumulează, duc la modificări de ADN care se acumulează, iar defectele genetice se vor manifesta prin tumori în câțiva ani. Deci da, există factori genetici moșteniți și factori externi care duc la modificări genetice care se dobândesc în timpul vieții.

Sunt anumite cancere care sunt mai mult dependente de sistemul imunitar, adică de eficacitatea (competență cum îi spunem noi) acestuia, așa încât în situații în care organismul este supus stresului de orice fel (oboseală, boli infecțioase, situații patologice- intervenții chirurgicale mari de exemplu) sistemul imunitar scapă de sub control anumite procese celulare aberante și duc la apariția tumorilor maligne (cancerului). De aceea e bine să avem un stil de viață cât mai sănătos, adică: să ne odihnim, să facem sport, să respirăm aer curat, să ne hrănim la timp și cu alimente cât mai puțin procesate, să evităm alcoolul și să nu fumăm.

Istoricul familial, testele de screening și markerii tumorali

-Dincolo de schimbarea stilului de viață, care este la îndemâna oricui, ce investigații trebuie să facă un om sănătos, ca să stea liniștit sau să nu fie luat chiar prin surprindere în cazul unui astfel de diagnostic.

-Din păcate, pentru un astfel de diagnostic nu ești niciodată pregătit din punct de vedere psihic, oricâte teste ai face și orice ai încerca. Ceea ce ar fi bine să facem este să ne explorăm istoricul familial de neoplazie în principal și, dacă există unul, sfatul meu este să mergem la un medic genetician. Acesta este în măsură să recomande un set de analize genetice ce pot pune în evidență defecte genetice moștenite care știm acum că pot duce în timp la dezvoltarea de neoplazii. În afară unui istoric familial, pentru câteva neoplazii sunt dovedite eficace câteva metode de screening pe care, din fericire, le-am implementat și noi de aproximativ un an.

Îi rog pe toți cei sănătoși să mergă o dată pe an la medicul de familie, care are obligația evaluării fiecărui asigurat din punct de vedere al riscului de dezvoltare al neoplaziilor și care este obligat să recomande teste de screening în funcție de rezultatele acestei evaluări. Sunt lucruri relativ simple, neinvazive, gratuite pe care fiecare este bine să le facă dacă dorește să diminueze riscul de a fi descoperit cu o boală gravă în stadii foarte avansate. De asemenea, nu aș dori ca oamenii să ajungă în extrema cealaltă, în care merg la medicul de familie sau la specialist să ceară evaluări prin tomografie computerizată, PET-CT sau rezonanță magnetică nucleară fără ca acest medic să le considere oportune.

Trebuie știut că orice iradiere nejustificată duce la creșterea unui risc de boală evitabil, de altfel. De asemenea, văd deseori oameni sănătoși care își fac cel puțin anual un set extrem de mare de analize, inclusiv markeri tumorali. Niciun marker tumoral, nici măcar PSA, nu are vreo valoare dacă este crescut în lipsa altor investigații care să certifice sau să ridice suspiciunea unei neoplazii. Cu alte cuvinte, dacă markerii tumorali au valori normale sau anormale asta nu este o garanție a faptului că nu există o neoplazie, respectiv că există o neoplazie. Din acest motiv, îi îndemn pe toți oamenii să nu își facă aceste analize decât dacă le sunt recomandate de specialiști. Altfel, riscă să își inducă temeri nejustificate și cheltuieli inutile.

Testările genetice

-Testarea genetică a fost inclusă în Legea cancerului, însă nu există finanțare. Cei care au bani, merg la clinicile private. Cât de mult ajută aceste teste și cum s-ar schimba situația legată de această patologie, dacă populația ar avea acces la astfel de teste.

-Testările gentice pentru anumite tipuri de cancere diagnosticate sunt decontate și sunt funcționale la acest moment, nu sunt funcționale testările genetice de screening decât prin programe susținute de industria farma sau de alte entități (de exemplu primării, ONG-uri). De la momentul demarării programului de testare genetică, lucrurile s-au îmbunătățit din punct de vedere al diagnosticului și tratamentului adecvat, dar, cu siguranță, există loc de mai bine și mai mult.

Acest lucru aduce cu sine, desigur, costuri suplimentare ale sistemului de sănătate, dar toți știm că aceste costuri vor fi în final ameliorate de o calitate a vieții mai bună și de o supraviețuire mai lungă a pacienților care se pot reintegra social și aduce beneficii societății. Iar dacă vorbim de testările genetice pentru diagnosticul riscului de neoplazie, beneficiul este unul imens prin metode de prevenție specifice și printr-un diagnostic precoce al neoplaziilor, ceea ce se traduce prin ani de viață câștigați de membrii societății.

„Dieta restrictivă nu mai poate aduce beneficii în cazul unuei boli deja diagnosticate”

-Pe fondul discuțiilor despre stilul de viață, legate mai ales de alimentație, au apărut tot felul de specialiști în nutriție care îi sfătuiesc pe bonavi să țină post intermitent, să nu mănânce carne, dulciuri, lapte, brânză, să-și facă tot felul de clisme, să ia tot felul de suplimente. Din disperare, mulți pacienți oncologici le urmează sfaturile. Cât de periculoase sunt și în ce măsură zădărnicesc munca unui medic oncolog.

-Da, este o problema reală aceasta. Am pacienți, cred că pot spune majoritatea, pe care nu îi interesează prea mult efectele secundare de care discutăm în cadrul tratamentului oncologic, cât mai ales discuțiile referitoare la dietă. Din păcate, dieta restrictivă nu mai poate aduce beneficii în cazul unuei boli deja diagnosticate, pentru că „răul deja a fost făcut", iar posibilitatea reparării lui prin dietă nu mai ajută. Dar este important să renunțăm la fumat, la alcool, la sedentarism, la alimente înalt procesate care sunt supuse modificărilor prin adăugare de substanțe chimice toxice (conservanți, coloranți, amelioratori de gust, consistență sau aspect). Acestea duc la îngreunarea proceselor metabolice care e nevoie să fie funcționale în vederea gestionării bolii și a tratamentului.

Dietele restrictive slăbesc orice organism care nu a fost obișnuit cu ele, spoliază organismul de nutrienți elementari și esențiali (proteine, glucide) și nu vor duce la creșterea șanselor de vindecare, ci la creșterea șanselor unui organism din ce în ce mai slăbit, mai vulnerabil, mai predispus la a dezvolta complicații. Sfatul unui oncolog este dieta echilibrată, apă și mișcare. Și aș vrea să spun că da, nu sunt de acord cu zahărul rafinat, dar sunt de acord cu mierea, nu sunt de acord cu carnea roșie în fiecare zi, dar sunt de acord cu peștele, ciupercile, oul, brânza, semințele, fructele și legumele care sunt pe piață în perioadele lor normale de viață și care sunt mai puțin susceptibile a conține substanțe toxice, ideal cele care provin din surse sigure.

Deznodământul în cazul pacienților care refuză tratamentul oncologic este tragic

-Ce soartă au pacienții care refuză definitiv chimioterapia sau alt tip de tratament oncologic, în favoarea celor naturiste, care sunt promovate extrem de agresiv în mediul online. Aveți cazuri?

-Din păcate da, am avut și am pacienți care vin și declară că au refuzat tratamentul oncologic o vreme, dar acum au dovada că terapiile alternative nu au funcționat și doresc începerea unui tratament alopat. De asemenea, am și pacienți care vin la monitorizare și care nu doresc tratament alopat, fiind încă „dedicați terapiilor naturiste" cu care se tratează în prezent. Experiența anilor trecuți cu astfel de pacienți îmi spune că decizia lor de a începe tratamentul vine deseori foarte târziu, când organismul nu mai are resurse să lupte cu boala și cu efectele secundare ale tratamentului și, astfel, deznodământul este tragic, mult mai devreme decât ar fi putut să fie în scenariul unui tratament început la timp.

Dietele extreme se termină, de obicei, la spital

-Mai nou, e în trend postul de 40 de zile, doar cu apă. Este ținut și promovat chiar de persoane publice, care s-au documentat pe „Doctor Google” și „Doctor Facebook” și care cred că așa își regenerează organismul și că nu se vor îmbolnăvi niciodată, mai ales de cancer. Ajută la ceva?

-Probabil că ajută la siluetă, dar sunt sceptică că un om obișnuit cu o anumită dietă ani de zile va putea, din punct de vedere biologic, să facă față acestei „diete" extreme. De obicei, aceste extravagante, dacă sunt într-adevăr respectate aceste posturi, se termină la spital, pentru că un organism activ nu se poate susține doar cu apă, decât dacă este antrenat.

Credința, optimismul și speranța vindecării

-Un renumit medic oncolog din SUA spunea că trei elemente sunt importante în ecuația vindecării multor bolnavi: experiența și atitudinea medicului, corectitudinea tratamentului și credința pacientului în vindecare și în Dumnezeu. Cât cântărește fiecare în această ecuație.

-Asta este, într-adevăr, o întrebare grea. Probabil că răspunsul corect e că ele cântăresc la fel de mult. Și ca să îmi susțin afirmația a trebuit să mă uit în urmă la experiență mea. Un medic nu poate aplica tratamentul corect doar aplicând ghidurile, ci cântărind variabilele fiecărui pacient și administrând tratamentul din ghiduri la care boala este mai probabil să răspundă.

Totodată, nu au fost puține situațiile când am constatat că „nimic nu merge", deși ar fi trebuit, sau că, deși pacientul ar fi trebuit să aibă un prognostic mult mai nefavorabil, lucrurile stau exact pe dos, iar asta se datorează de cele mai multe ori unui fel de „încăpățânare" a pacientului de a-i fi bine, încăpățânare care, de cele mai multe ori, își are suportul în credință. Un pacient optimist, cu speranța vindecării, trece mult mai ușor peste efectele secundare, este mult mai compliant la tratament, iar rezultatele se traduc printr-o supraviețuire îndelungată.

Eficacitatea terapiilor țintite

-Găsirea unui tratament care să învingă cancerul este cea mai mare provocare la nivel mondial. Se fac progrese semnificative, mereu apare ceva nou, se fac studii clinice. Care sunt cele mai noi terapii pe care le folosiți.

-Așa este, industria farma este într-o efervescență creatoare de noi molecule și tehnicile avansate de cercetare pun în evidență noi mecanisme și interacțiuni care pot fi exploatate în scopul creării de noi terapii, din ce în ce mai țintite și cu efecte secundare din ce în ce mai reduse. Probabil că suntem în anticamera erei în care vindecarea cancerului prin tratament se va produce.

La acest moment, terapiile țintite sunt tratamentele moderne la care avem acces, în unele situații eficacitatea este extrem de crescută chiar și pentru situațiile de boală metastatică, lucru care mie ca și specialist îmi dă foarte multe speranțe. Și ca să fiu mai specifică, există mai multe clase de terapii țintite: inhibitorii punctelor de control, inhibitorii de tirozinkinaze, inhibitorii factorilor de creștere epiteliali, inhibitorii de angiogeneză sau ale altor căi demonstrate a fi cele care stimulează proliferarea sau metastazarea tumorală. Acestea sunt utilizate și în România în situații foarte bine definite de ghidurile de tratament și protocoalele terapeutice.

-Inteligența artificială este, deja, folosită în medicină. Față de oncologie pare, însă, mai reticentă. Va fi, cândva, de folos în tratarea cancerului?

-Inteligență artificială sub diferitele ei forme este utilizată în acest moment în identificarea de ținte împotriva cărora se dezvoltă terapii inovative, dar procesul de la identificarea unei ținte și până la apariția unei terapii eficace și sigure este unul de lungă durata (între 5 și 15 ani) pentru că fiecare moleculă este supusă unui proces de testare și aprobare care durează.

Lucrurile care ar trebui îmbunătățite

-Sunt mulți români care merg să se trateze în străinătate. Unde se află România în lupta contra cancerului, în comparație cu celelalte țări?

-Fără să vreau să fiu apărătorul autorităților sanitare, România este pe un loc destul de bun în ierarhia țărilor care își tratează pacienții la standarde înalte din punct de vedere oncologic, dar există lucruri care pot fi mult îmbunătățite. Și aș vrea să pornesc de la modul de abordare a multora dintre noi, oncologii, care ar trebui să se schimbe și anume să își dorească să fie mai buni, să lucreze în echipe cu alți oncologi, cu alți specialiști, să ceară sfatul, să se consulte, să stea de vorba cu pacientul, să îl consilieze, să nu le fie indiferent.

Știu că mulți dintre ei sunt poate prea obosiți de ceea ce fac, nu au timp, poate că unii nu au acces la un laborator performant, nu au cu cine se sfătui, sunt îngropați în hârtii pe care le completează de dimineață și până pleacă și nu mai au timp de pacienți, de oameni, de știință...ce să mai zic? Mi-aș dori ca numărul colegilor mei să fie mai mare și astfel încărcătura cu pacienți mai mică, mi-aș dori să poată avea o zi din săptămână în care doar să citească, să se informeze sau să se consulte cu alți specialiști la cazurile pe care le au.

Și mai avem de lucrat la timpi, mi-aș dori să fim mai rapizi, pacientul să nu mai aștepte luni întregi până la obținerea unui diagnostic, ci acesta să fie pus mai repede, mai precis, iar tratamentul să poată fi administrat mai repede. Au fost făcuți pași importanți în ultima vreme, dar mai e de lucrat. Trebuie, de asemenea, să îmbunătățim suportul de care pacientul oncologic are nevoie și aici mă refer la suportul psihologic, nutrițional, simptomatic și, nu în ultimul rând, recuperarea postoperatorie a pacientului.

„Imunoterapia nu se pretează la toate cazurile de neoplazii”

-În ultima perioadă, se vorbește foarte mult despre imunoterapie. Unii pacienți solicită chiar ei un astfel de tratament. Când se aplică și pentru ce tipuri de cancer.

-Imunoterapia este una din categoriile de terapie țintită și anume inhibitorii căilor de control. Din fericire, și la noi în țară este din ce în ce mai accesibilă, dar nu se pretează la toate cazurile de neoplazii. Sunt multe cazuri în care această terapie nu și-a dovedit eficacitatea și unde nu este aprobată ca și tratament. Sunt, desigur, multe studii care încearcă să asocieze diferite molecule în dorința creșterii eficacicatii lor.

În același timp, sunt în curs de identificare biomarkeri care sunt predictivi pentru răspunsul la această clasa de terapie. La acest moment se utilizează pentru toate tipurile de cancer în faza metastatică, pentru melanomul malign, cancerul de tract urinar, unele tipuri de cancer de sân, unele tipuri de neoplazii din sfera tractului digestiv, unele tipuri de cancer de piele altul, decât melanomul malign.

Chimioterapia și efectele secundare

-Chimioterapia este spaima multor pacienți. De altfel, sunt și multe mituri legate de chimioterapie. Cel mai vehiculat este că, dacă unui pacient nu-i cade părul sau nu are stări de rău, tratamentul nu funcționează. Ce trebuie să știe pacientul, ca să-și învingă frica.

-Cred și sper că pacientului i se explică de la început posibilele efecte secundare pe care le poate suferi în cursul tratamentului. De multe ori, însă, tratează destul de superficial acest aspect și ajunge să se confrunte cu efectele secundare în stare de panică și fără a-și aminti ce a fost învățat sau ce i s-a explicat. Sunt terapii la care părul nu cade sau la care efectele secundare sunt foarte reduse, iar asta nu înseamnă că nu au efect. Deseori, efectele secundare le vede medicul în analizele sanguine și sunt percepute mai puțin de către pacient prin simptome.

O profesie în care trebuie să fii, în primul rând, om

-Dintre toate specialitățile, ați ales oncologia. O specialitate provocatoare, dar extrem de complexă. Vă mai amintiți de primul pacient? Cum este să lucrați cu cei mai vulnerabili pacienți.

-Da, am ales oncologia din pură întâmplare, nu mi-am dorit și nici nu am visat vreodată că voi face așa ceva. Știam de mică că vreau un singur lucru: „Să salvez oamenii". Inițial, mi-am dorit să iau medicina de urgență sau ATI, dar „ceva" m-a îndemnat să aleg în final oncologia, o specialitate destul de tristă la acel moment.

Dar mi-am dat seama că nu puteam alege mai bine, pentru că îmi doresc foarte mult să aplic inovația în muncă mea și lucrurile acestea se întâmplă din ce în ce mai des în această specialitate. Cred că îmi amintesc primul pacient și cred că este bine și acum. Norocul sau poate tot acel „cineva" mi-a scos în cale oameni excepționali de la care am învățat nu doar meserie, ci și să fii OM, să citesc neîncetat, să aflu mai multe, să observ, să am curaj, să am răbdare, să respect la fel de mult toate categoriile de pacienți indiferent de mediul social din care provin, să ajut, să „pun umărul" pentru a îmbunătăți tot ceea ce ține de această specialitate.

Am colaborat de-a lungul timpului cu centre oncologice din SUA și Viena pentru pacienți comuni pe care îi aveam sau îi avem și am avut șansa să interacționez cu profesori de talie mondială care aveau bucuria și talentul de a împărtăși din meseria aceasta atât de specială și frumoasă. Cu siguranță, tuturor îndrumătorilor mei le datorez o parte din ceea ce sunt astăzi, mi-au influențat devenirea și nu găsesc cuvinte să le mulțumesc. Îmi doresc să fiu și eu, la rândul meu, o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare, așa cum au fost ei pentru mine.

Cât despre pacienții vulnerabili...sunt o categorie extrem de specială, care îți iau mai mult timp întrucât unii nu au capacitatea să înțeleagă situația prin care trec sau au nevoie de suportul permanent al unei alte persoane. Recunosc că pentru aceștia rezerv un timp special și poate că, fără să vreau, am mai multă empatie pentru ei.

-Sunteți și director medical la Gral Medical, una dintre cele mai mari rețele de servicii medicale private din România. În ultima perioadă, tot mai mulți români preferă clinicile private. Ce găsesc la privat și nu găsesc la stat.

-Sunt convinsă că la privat găsesc servicii de mai bună calitate, că nu irosesc atâta timp cu diagnosticul și tratamentul ca în spitalul de stat. Clinicile private își doresc să ofere servicii integrate și de cea mai bună calitate, atât din punct de vedere profesional cât și din punct de vedere al spațiilor de tratament și diagnostic. La „stat", timpul alocat pacientului este mult mai scăzut, pacientul este redus la un dosar și atât, în ciuda faptului că, în general, numărul pacienților tratați în sectorul privat depășește cu mult numărul celor din sectorul „de stat".

Din acest motiv, presiunea care se pune pe medicul din sectorul privat este una foarte mare, el trebuie să ofere calitate și timp pacientului în aceeași măsură, absorbind un număr din ce în ce mai mare de pacienți, iar asta este foarte complicat indiferent câtă experiență și resurse ai avea. Cu siguranță, mulți vor spune: să nu mai primească pacienți în plus. Cine și-ar dori să fie cel care NU e primit pentru că e ÎN PLUS?

Și medicii sunt pacienți

-Ați fost vreodată pacient? La stat sau privat?

-Da, am fost și sunt pacient. Am preferat clinică privată pentru că îmi oferea o anumită predictibilitate a timpului pe care trebuia să îl petrec la medic, dar din punct de vedere al profesionalismului știu că sunt medici foarte buni în ambele medii, diferită e doar abordarea și organizarea.

-Ca medic oncolog, ce stil de viață aveți: ce alimente evitați, faceți sport, dormiți opt ore etc.

-Încerc să și aplic ceea ce recomand. Din păcate, însă, la partea cu practicatul sportului sunt deficitară, în afară de urcatul treptelor nu prea fac niciun sport, pentru că munca îmi răpește tot timpul care ar trebui să fie liber. Evit dulciurile pentru că aș vrea să am o greutate cât mai apropiată de normal, mâncăm mâncare gătită din alimente pe care de obicei mi le dă mama din grădină și, de cele mai multe ori, dorm mai puțin de 8 ore.

-Respectați sfaturile pe care le dați pacienților, în ceea ce privește prevenția:analize, teste, screening.

-Da, respect recomandările de screeening și încerc pe cât posibil să nu amân datele controalelor, deși uneori mai întârzii.