O analiză minuţioasă a unor oase aparţinând oamenilor preistorici susţine teoria conform căreia aceştia se hrăneau cu semeni ai lor. Conform unui articol publicat pe www.discovery.com, oasele studiate conţineau urme de dinţi umani.
Articolul menţionat are la bază un studiu realizat de cercetătorii Zolanda Fernandez-Jalvo şi Peter Andrews, care va fi publicat în numărul din ianuarie 2011 al publicaţiei "Jurnalul evoluţiei umane".
Cercetarea confirmă tezele anterioare conform cărora primii oameni care au recolonizat Britania după ultima eră glaciară au practicat canibalismul, în urmă cu 12.000 de ani, într-un loc numit Gough's Cave (Peştera lui Gough), în sud-vestul Angliei de astăzi.
Un mort înseamnă o zi fără vânătoare
"Să presupunem că un membru al grupului murea. Corpul lui ar fi putut însemna, pentru ceilalţi, o zi fără vânătoare, care era foarte periculoasă în acele vremuri. Mai mult, ce puteau să facă ei cu acel cadavru care era, oricum, punct de interes pentru carnivori periculoşi ce ar fi putut ataca grupul?", spune, pentru Discovery News, cercetătoarea Zolanda Fernandez-Jalvo.
"Mâncarea cadavrului putea fi o soluţie bună la această problemă", completează ea, precizând că practicarea canibalismului nu înseamnă neaparat şi uciderea omului pentru hrană.
Comparaţii între urmele lăsate pe oase
Pentru a determina ce fel de urme lasă oamenii atunci când rod sau mestecă oase, cercetătorii au folosit patru grupe de europeni care au ros oase gătite provenind de la animale. De asemenea, au studiat colecţia de oase de animale roase de populaţia Koi, din Namibia, datând din 1960. Aceştia nu fierbeau mâncarea la fel de mult ca europenii, aşa că cercetătorii au vrut să compare urmele lăsate de ei pe oase cu cele aparţinând europenilor. O altă categorie analizată a fost colecţia de oase fosilizate din vechi situri arheologice din Spania, Marea Britanie şi Caucaz.
Canibalism sau ritual?
Analiza a permis cercetătorilor să identifice semnele distinctive ce rămân pe oasele care au fost roase. Este vorba despre modificări la capete, fisuri, dungi superficiale, exfoliere etc. Nu toate acestea sunt exclusiv semne de canibalism, însă cercetătorii cred că sunt indicatori puternici ai acestei practici. Cum oasele sunt mestecate când consumatorul încearcă să ajungă la măduvă şi la ultima bucată de carne, urmele pot ajuta la diferenţierea canibalismului de ritualul descărnării.