Un tânăr avocat comentează afirmațiile judecătoarei CSM, Andeea Chiș, conform cărora nu este nici o problemă că judecătorii din „Dosarul Ferma Băneasa” au fost audiați la DNA.
Avocatul clujean Cristian Gîndac (foto) îi transmite judecătoarei să nu ajungă în situația în care un procuror să pună la îndoială soluția pe care a pronunțat-o într-un dosar. Să o întrebe dacă este temeinică sau nu, conform luju.ro.
Mesajul avocatului vine la câteva zile după ședința CSM în care judecătoarea Andreea Chiș a afirmat că nu i se pare în neregulă audierea, la DNA, a judecătorilor Adrian Cojocaru și Marius Ispas. Aceștia au fost chemați să dea declarații în legătură cu soluțiile pe care le-au pronunțat în cazul retrocedărilor care au făcut obiectul Dosarul Ferma Băneasa.
„Dacă ajungeți la DNA, în aceeași situație ca acei judecători, să fiți întrebată dacă vi se pare temeinică și legală soluția pe care ați dat-o într-un dosar, să ne spuneți ce emoții ați trăit... Sper să n-aveți nevoie vreodată de serviciile vreunuia dintre noi, cei cărora încercați să le închideți gura”, a scris avocatul în mesajul pe care l-a postat pe Facebook.
În acest context, Cristian Gîndac a rememorat numeroasele abuzuri la care magistrații îi supun pe avocați, în activitatea de zi cu zi a instanțelor. El i-a urat să nu ajungă vreodată să aibă nevoie de asistența unui apărător legal.
Mesajul avocatului Cristian Gîndac
„Stimați colegi,
După ce am lecturat «lecțiile predate» de către distinsă doamna Andrea Chiș, am constatat cu dezgust că dansa, în rolul sau de lector, a început să «ne țînă un curs» despre cum ar trebui să ne exercităm noi profesia, ce înseamnă «exercițiul normal al profesiei» și despre atitudinea instituțională pe care are trebui să o aibă UNBR-ul.
Ceea ce mă frapează pe mine cel mai mult din susținerile dânsei este următoarea afirmație: «Eu cred că este cu mult o depășire a discursului public permis avocatului individual, dar cu atât mai mult instituției care reprezintă avocatură». Adică stimabilă doamna judecător ne spune că nu doar în sala suntem cenzurați (fie la conținut, fie la durata), ci și în spațiul public.
Adică o întâmplare recentă din sala de judecată, unde o colegă care reprezenta un inculpat, în procedura de camera preliminară, solicită, printre altele, eliminarea fizică de la dosarul cauzei a declarației date anterior de clientul sau, în calitate de martor, la care doamna procuror, pe un ton iritat, îi răspunde că noi, avocațîi, tot invocăm pe CP faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare inculpatului din diverse motive, sens în care «mi-am permis» să-i precizez distinsei doamne procuror că, din câte știu, nu trebuie să trimit la Parchet apărarea formulată de mine, că să îmi fie verificată sub aspectul legalitățîi și temeiniciei, înainte de a o înregistra la instanța și înainte de a o susține. Despre cenzurarea afirmațiilor.
Așadar, doamna Chiș, alături de mulți alții, încearcă să ne «pună pumnul în gură» atât nouă, în mod individual, cât și instituțional UNBR-ului, pentru că, în opinia dânsei, nu e bine ceea ce am făcut. Așa cum spunea o colegă, libertatea de exprimare a avocatului este mai largă decât cea a magistratului, în public, unde nu ne puteți cenzură prin restricționarea timpului sau prin aplicarea unor sancțiuni. Analizând prin comparație profesia de avocat cu cea de judecător sau procuror, e și normal să fie așa. Ar fi chiar culmea că aceștia să nu aibă o obligație de a fi rezervați în susținerile pe care le au, raportat la statutul pe care îl dețîn. Dacă stăm și analizăm, avocatul apară interesele private ale clientului sau, interesul fiind să obțînă, în limitele legii, cea mai bună soluție pentru acesta, pe când un judecător trebuie să fie imparțial și să nu aibă niciun interes în cauza.
Despre Dosarul Ferma Băneasa
Cu privire la autoritatea judecătorească a acelor hotărâri, ne spune că nu au nicio legătură cu condamnarea avocatului Robert Roșu, pentru că aceștia (n.r. judecătorii care au pronunțat hotărârile și care au fost constrânși de către DNA să le renege) au fost ascultați cu privire la Pădurea Snagov, iar avocatul a fost condamnat pentru Fermă Băneasa. Și mai spune că precizează doar o chestiune factuală, care nu are legătură cu condamnarea.
Punctul culminant, care lipsește din lecția predată nouă, este vizavi de audierea judecătorilor în calitate de martori, cu privire la soluțiile pronunțate. Deci totul OK până aici, nimic absurd. Apropo, dacă o să ajungeți vreodată pe la DNA, în aceeași situație că și judecătorii din dosarul amintit, să fiți întrebată dacă vi se pare temeinică și legală soluția pe care ați pronunțat-o într-un anumit dosar, să ne spuneți ce emoțîi ați trăit.
Legat de judecățile de valoare, nu trebuia «să o dea așa» pentru a da bine, că totuși, dansa a participat la conferințe alături de președintele UNBR și decanul Baroului Bucureșți și să ne spună că și dânșîi cunosc rolul cailor de atac. Nu contesta nimeni acest lucru, dar e cel puțîn bizar că soluția să fie diametral opusă (cu unele excepțîi: a intervenit prescripția, s-a retras plângerea prealabilă, a intervenit decesul inculpatului etc.).
Nu are nicio relevanță deontologia cu condamnarea unui avocat care și-a exercitat profesia în limitele conferite de Legea 51/1995 și a statutului. Mai nou, CSM-ul ne spune și nouă când am săvârșit o abatere disciplinară? Diferența între exercițiul normal al profesiei de avocat și încălcarea codului deontologic se va tranșă prin cercetarea disciplinară, prin care se va stabili dacă a existat o încălcare a codului deontologic, iar în caz afirmativ, care este sancțiunea.
Comportament inadecvat al judecătorilor în instanțe
PS: În sală, când se iau cauzele înaintea ta, chiar dacă nu «au avocat», să tăcem; când vezi că se reduce onorariul că nu e proporțional cu muncă prestată, să tăcem (v-ați făcut un obicei de a aprecia și evalua muncă avocaților și sunt curios la ce va raportați; că idee, de-asta e profesie liberală, fiecare percepe onorariile pe care le consideră corecte și care reflectă muncă lor, după cum își apreciază fiecare muncă și timpul); când sunteți obligați să stabiliți cauzele pe ore, din cauza pandemiei, dar toată lumea «să vină pe la ora 8:30» și măria sa, instanța, să vină pe la 9, să tăcem;
când mulți tratați avocatul din oficiu «doar ca să fie procedura îndeplinită» și dacă îndrăznește să facă o apărare, strâmbați din nas că va încurcă, să tăcem și atunci;
când ne acordați cuvântul și va uitați pe pereți sau va jucați bubble pe telefon, să tăcem și atunci; dacă avem mai multe cauze care se suprapun, și ne permitem să întârziem chiar și un minut și ne țineți lecțîi de punctualitate, să tăcem; când formulăm cerere pentru fotocopii, că na, trebuie aprobată, și nu ne anunță nimeni dacă și când ni s-a aprobat și aflăm doar dacă mergem să arhivă (că în multe cazuri, telefonul de la arhivă e pur decorativ), să tăcem și atunci; să mai spun?
PPS: Sper că UNBR-ul să nu va spună ceea ce vreți să auziți și să facă ceea ce doriți, ci doar ceea ce trebuie, chiar dacă suntem incomozi de multe ori!
PPPS: Sper să nu aveți nevoie vreodată de serviciile vreunuia dintre noi, cei cărora încercați să le închideți gură de câte ori aveți ocazia!”