De azi, cazul Caracal se complică şi mai mult. Nu că ar fi fost descurcat cumva până acum. În nenumărate rânduri, presa a semnalat modul defectuos în care s-au făcut cercetările, faptul că s-au ascuns sau distrus probe, că anchetatorii încearcă să bage pe gât opiniei publice o poveste neadevărată, cum că Dincă este un criminal în serie, un lup singuratic care le-a răpit, violat şi apoi ucis pe Luiza Melencu şi Alexandra Măceşeanu. Că nu are nicio legătură cu reţelele de trafic de carne vie din zonă, deşi evidenţa era alta.
Procurori care ţin dosarele la sertar deşi în ele există probe importante, care ar putea duce la făptaşi, alţi procurori care nu permit percheziţii salvatoare, invocând motive fantasmagorice, criminalişti care intră în câmpul infracţional şi fumează sau mănâncă pizza aruncând resturile pe jos, distrugând probe importante, conduceri în teren făcute fără profesionalism, care nu sunt decât nişte spectacole jalnice pentru opinia publică, dar fără niciun fel de relevanţă pentru anchetă, refuzul de a se ţine seama de probe evidente, refuzul de a cere date de la organele abilitate ale statului, baletul macabru al butoiului de ars cadavre şi al resturilor de oase risipite prin liziera de lângă Caracal, indicaţiile pe care le primea Dincă, ce să declare, fix de la cei care ar fi trebuit să-l ancheteze. Şi enumerarea acestui cortegiu de nelegiuiri, de rea voinţă şi de lipsă de profesionalism, poate continua. Caracal a devenit un caz şcoală despre cum nu se face o anchetă.
Din păcate, toate aceste nemernicii, au dus la dispariţia fără urmă a două fete, despre care la această oră nu se mai ştie nimic.
Partenerul strategic, alături de noi în combaterea traficului de persoane
Ambasadorul american Adrian Zuckerman a declarat pe data de 26.06.2020 , referitor la traficul de carne vie din ţara noastră, că raportul Departamentului de Stat al SUA consideră că: „România se află în continuare pe lista de supraveghere a Statelor Unite privind traficul de persoane, iar Guvernul nu îndeplineşte în totalitate standardele minime pentru eradicarea traficului de carne vie”.
De asemenea, diplomatul american a precizat că Statele Unite s-au angajat să folosească toate resursele a ajuta România să pună capăt traficului de persoane.
În acelaşi discurs, Adrian Zukerman a fost extrem de categoric: "Dacă eşti traficant de persoane te vom găsi, te vom aresta şi te vom pune sub acuzare. Nu va exista un refugiu destul de sigur pentru traficanţii de persoane. Nu în România, nu în Statele Unite, nu în Europa".
În acelaşi timp, cu aceste declaraţii, diplomatul american pune capăt şi speculaţiilor care s-au făcut cu privire la faptul că fetele ar fi fost răpite pentru a fi duse la Deveselu, la militarii americani dislocaţi acolo. Un fake news menit să abată atenţia de la adevăr.
Cele două fete, şi, mai mult ca sigur şi altele din zonă, au căzut victime reţelelor de traficanţi de carne vie care furnizează „marfă” în ţările Occidentale, în special.
Reţele pe care, cei care anchetează „Cazul Caracal”, devine tot mai evident că vor să le acopere. Procesul lui Dincă şi a complicelui său, boschetarul Ştefan Risipiţeanu a început, în ciuda cererilor bine întemeiate ale avocaţilor familiilor victimelor de a se retrimite dosarul înapoi la Parchet, pentru completarea cercetărilor.
Până ieri, părea că toată lumea vrea să se spele cât mai repede pe mâini de acest caz, Dincă şi Risipiţeanu să intre la puşcărie şi, eventual, să păţească ceva grav acolo.
De azi, totul s-a schimbat în dosar. Ceea ce poate să însemne că declaraţia categorică a ambasadorului american nu a rămas fără urmări. Cercetaţii din dosar au început să se dea în gât unul pe altul.
Telefonul de pe care a sunat Alexandra la 112 se ştia al cui este
Ieri, la Secţia Specială pentru Cercetarea Infracţiunilor în Justiţie, Nicolae Mirea, şef al Poliţiei Caracal atunci când s-au petrecut evenimentele cu răpirea Alexandrei Măceşeanu, cel care împreună cu nevastă-sa, tot fost miliţiancă şi ea, încasează o pensie de aproape 5.000 de euro pe lună pentru vitejia cu care au apărat Caracalul de infractori, a făcut o declaraţie care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Din ea reiese un lucru uluitor şi extrem de grav: cei care ar fi trebuit să-l prindă pe Dincă şi să o salveze pe Alexandra, au ştiut încă din primul moment cui aparţinea telefonul de pe care fata a sunat la 112.
Vă amintiţi că vara trecută, după ce Alexandra a sunat la 112, a vorbit mai bine de o jumătate de oră cu poliţia şi apoi a dispărut, s-a comunicat că nu se poate stabili proprietarul telefonului de pe care fata a făcut apelul, pentru că s-a sunat de pe o cartelă prepay, al cărei proprietar era necunoscut. Minciună sfruntată. Mirea a declarat la SIIJ că se ştia foarte bine, la puţin timp după ce fata sunase să ceară ajutor, cui aparţinuse numărul.
Se sunase, într-adevăr de pe o cartelă prepay. Dar numărul cartelei era acelaşi cu numărul abonamentului pe care Gheorghe Dincă îl avusese pe numele său cu puţin timp în urmă. Acelaşi Gheorghe Dincă care apărea ca suspect, cu maşina lui gri cu tot, şi în dosarul dispariţiei Luizei Melencu. Dosar pe care procurorul Vasilescu de la DIICOT Craiova, l-a îngropat la sertar.
Alexandru Cumpănaşu, unchiul Alexandrei Măceşeanu, ne-a declarat în exclusivitate: „Nicolae Mirea, fost șef al Poliției, audiat la sediul SIIJ, a declarat că în seara zilei de 25 iulie în jurul orelor 22.00 au identificat proprietarul numărului de telefon de pe care a apelat Alexandra la 112, ca aparținând lui Gheorghe Dincă‼ Acesta a declarat că a fost identificată inițial o cartelă prepay, dar în urma verificărilor a rezultat că figura ca fost abonament al lui Gheorghe Dincă!”
Aşadar, anchetatorii au ştiut al cui era telefonul. Dar nu au acţionat. Dimpotrivă. La ora la care aflaseră că numărul aparţine lui Dincă, comisarul şef Nicolae Alexe, pe baza unor informaţii furnizate telefonic de un interlop din Caracal, trimite echipa de cercetare, condusă de comisarul Tudor Pistol, la mama dracului, fix în partea cealaltă a oraşului, la nişte rivali ai interlopului furnizor de informaţii.
Asta în condiţiile în care ştia foarte bine că numărul de pe care se sunase aparţinuse lui Dincă. Despre care se ştia foarte bine unde locuieşte.
Foarte greu o să-i vină şi procurorului alergător de semifond Ovidiu Popescu să explice pentru care motiv nu a permis echipei să intervină în casa lui Dincă, până nu s-a făcut ziuă. Atâta vreme cât ştia că se sunase la 112 pentru ajutor de pe telefonul lui. Nu exista nici un dubiu. Firma de telefonie mobilă comunicase clar al cui fusese numărul cartelei.
Două concluzii încurajatoare
Să încheiem, deocamdată cel puţin, în notă optimistă. Cei amestecaţi până în gât în măsluirea „Cazului Caracal” au început să se toarne între ei. În acest context, pe parcursul cercetării judecătoreşti, vor mai apărea, cu siguranţă, şi alte elemente noi, multe dintre ele intuite deja de către opinia publică, dar care acum vor căpăta greutatea unor probe la dosar.
Şi, nu în ultimul rând, declaraţia ambasdadorului SUA la Bucureşti: „Dacă eşti traficant de persoane, te vom găsi, te vom aresta şi te vom pune sub acuzare. Nu va exista un refugiu destul de sigur pentru traficanţii de persoane. Nu în România, nu în Statele Unite, nu în Europa".