Marinarii de apă dulce plâng după emisiunea la care Radio România Actualităţi a anunţat că va renunţa de la începutul anului 2008. „Ne ajuta să ştim cât e ora“, spun pescarii din Tulcea, care au semnele lor despre nivelul apei.
Anunţul renunţării la emisiunea radiofonică de pe Radio România Actualităţi „Cotele apelor Dunării“ i-a lăsat fără cuvinte pe marinarii de apă dulce. Puiu Popescu este unul dintre ei. Este marinar din 1972, când a păşit prima oară pe o navă fluvială. În 1977 a devenit ofiţer şi de atunci este neîntrerupt comandant de navă. E căsătorit, iar soţia îl aşteptă acasă, la Giurgiu. A făcut de sute de ori traseul Regensburg (Germania) - Sulina şi a văzut multe. Puiu Popescu conduce nave comerciale fluviale de peste 30 de ani. Acum e şef pe nava „Giurgiu 6“. Cafeaua Marghiloman, îmbogăţită cu coniac În aval de portul comercial Drobeta Turnu-Severin zac ancorate, gata de plecare, mai multe împingătoare şi barje. Printre ele, nava „Giurgiu 6“. Câţiva marinari curăţă poleiul de pe punte. În cabină, căpitanul fluvial Puiu Popescu îşi savurează cafeaua, ceva de genul „cafea Marghiloman“ îmbunătăţită cu coniac. E calm şi impasibil, a văzut multe la viaţa lui. „Sunt cel mai vechi căpitan de pe Dunăre“, se laudă nea Puiu în timp ce soarbe cu vădită plăcere din coniac. Începe să ne povestească neajunsurile vieţii pe apă, despre lipsa comenzilor, datoria căpitanului de a sta pe punte chiar şi în zilele în care nava zace ancorată şi începe să depene amintiri. Spune că a urât toată viaţa „tebeciştii care tuşeau la Secu“, adică pe turnători. Trebuia televizată, nu desfiinţată
Când face o pauză, îl întrebăm ce crede despre decizia celor de la Radio România Actualităţi. Puiu Popescu aproape că se schimbă la faţă când aude că emisiunea „12 fără un sfert“, cum îi zice el, va dispărea. Familia sa de marinari din tată în fiu a crescut cu această emisiune şi, de cele mai multe ori, spune nea Puiu, naviga după radio. „Unchiul meu Mircea Popescu a lucrat prin 1958 cârmaci pe un şlep şi îmi spunea cât de importante sunt aceste cote. El asculta cu urechile ciulite cotele la radio, un aparat vechi, de care nu se despărţea la bordul navelor. De la el am aflat prima oară că şlepurile se încarcă în funcţie de aceste cote şi de praguri, precum şi de tendinţele apelor Dunării“, îşi aminteşte Puiu Popescu. El mai spune că emisiunea era foarte bună şi ar fi vrut să nu se desfiinţeze, ci, dimpotrivă, să fie difuzată şi la televiziune, „în loc de alte tâmpenii care se dau acum pe la TVR“, spune omul. „Desfiinţarea emisiunii e încă o dovadă a sindromului postdecembrist «Dezorganizare organizată! »“, mai zice bărbatul.
„Îmi va lipsi“ De altfel, bătrânul lup de Dunăre spune că tot ceea ce era bun altădată acum e pe dos, inclusiv semnalizarea fluvială, iar emisiunea era singurul „far“ de pe Dună re. „În Germania, aceste cote se dau şi de două trei ori pe zi!“, spune marinarul. „Îmi va lipsi, sincer, de emisiunea aia îmi va fi dor să aud Baziaş, Moldova Veche, Drencova, Orşova, Turnu-Severin, Gruia, Calafat, Bechet, Corabia, Măgurele, Giurgiu, Olteniţa, Cernavodă“, mai recită el, ca un descântec. TULCEA „Ne ajuta să ştim cât e ora“ Mihail Eachimov a trăit dintotdeauna în preajma apelor, fie că s-a plimbat cu barca pe ele, fie că a navigat pe vas, în larg. Pentru el şi pentru pescarii din zonă, emisiunea de la Radio România Actualităţi era mai mult un reper orar.
„Ne ajuta să ştim că în curând este ora 12.00. Noi între noi ne mai întrebam, când eram cu bărcile: cum, apa a scăzut? Că, uneori, nu ni se părea. Dar, în câteva secunde, schimbam discuţia. Noi avem experienţă şi nu avem nevoie de cifrele radioului“, spune bărbatul. El le explică celor tineri cum să-şi dea seama dacă apa e mai mare sau mai mică: „Te uiţi la sălciile de pe mal. Nămolul care vine odată cu creşterea apei le însemnează cu o linie. Şi te orientezi apoi: a scăzut sau nu apa?“. Totuşi, nea Mihail recunoaşte că emisiunea „Cotele Apelor Dunării“ putea avea, uneori, un rol practic: „Noi suntem oameni simpli. Cotele Dunării ne interesează numai în măsura în care, pe timp de voie, ştii unde găseşti peştele“. (Andreea Strachină)