De la Miron Costin știm că era un om blând și un conducător slab, boierii neavând frică de el.
Ștefan Petriceicu a domnit de trei ori în Moldova: august 1672 - noiembrie 1673; februarie 1674; noiembrie 1683 - martie 1684.
Ales ca domn, de către marea boierime în locul lui Gheorghe Duca, până la urcarea sa pe tron avusese rangul de mare clucer în Sfatul domnesc al ţării.
La început, a luat parte, alături de turci, la războiul dus de aceştia împotriva polonezilor, în Podolia, participând la asedierea şi cucerirea Cameniţei în1672.
Din luna aprilie 1673, când reizbucneşte conflictul polono-turc la curţile marilor puteri europene se ştia, deja, că Petriceicu Vodă intenţiona să pornească la război alături de Polonia, scrie moldovenii.md.
La 11 noiembrie 1673, are loc bătălia de la Hotin, dintre 40.000 de poloni, conduşi de Sobieski, şi 60.000 de turci. În mijlocul luptei, Ștefan Petriceicu îi părăsește fățiș pe turci, care pierd marea bătălie și se retrag în cea mai mare parte peste Dunăre.
Solie la țar
Totuși, polonezii nu profită îndeajuns de victorie, deoarece generalul Sobieski spera la un ajutor bănesc de la turci ca să ocupe tronul Poloniei. Din acest motiv, multi boieri moldoveni, în frunte cu Miron Costin, îl părăsesc pe Petriceicu.
Citește și Istoria celei mai scurte domnii din Moldova. Să fii durat chiar trei zile?
Astfel, spre finalul lunii noiembrie Ştefan Petriceicu este mazilit din porunca sultanului. În locul său, este numit Dumitraşcu Cantacuzino.
Nemaisperînd într-un ajutor din partea polonilor, Ştefan Petriceicu, aflat în exil la aceștia, trimite, încă de la începutul anului 1674, pe călugărul Theodor, de la Muntele Athos, cu o scrisoare la ţarul Rusiei, Aleksei Mihailovici Romanov, în care îi solicita acestuia un corp de oaste format din 10.000 de soldaţi pentru a-şi recuceri tronul şi a continua lupta contra Porţii.
Ştefan Petriceicu, susţinut de boierii filo-poloni, devine iarăşi domn în noiembrie 1683.
Aceasta, însă, pentru o scurtă perioadă de timp, căci, dovedindu-se prea slab şi neprimind nici suficient ajutor din partea polonilor, el va pierde, definitiv, scaunul domnesc.
Pensionar polonez
Sub presiunea tătarilor şi a trupelor turceşti, ce-l aduceau la domnie pe veşnicul său rival Dumitraşcu Cantacuzino, el este silit, în martie 1684, să se retragă pentru totdeauna, prin Cernăuţi, în Polonia.
Aici Ștefan Petriceicu a ocupat demnitatea de staroste de Zwolin. El şi fiii surorii sale, Ion şi Nicolae Hîjdeu, împreună cu o seamă dintre oamenii săi, cum ar fi Apostol Catargiu, Grigore Hăbăşescu, Vasile Turcul şi Iacob Halipinschi (Halepliul), au primit, în 1676, cetățenie polonă, fiind acceptaţi în rândurile nobilimii poloneze.
Ștefan Petriceicu cumpără şi arendează moşiile Zarajskie, Koniuszek, Lonswice, Mosciska şi Olszanik, situate în zona Liowului. Totodată, Seimul polon a votat, pentru fostul domn al Moldovei un venit anual, ce urma să-i fie achitat din tezaurul statului, în valoare de 20.000 de zloţi, însă Petriceicu va primi foarte rar aceşti bani.