Reporterii BUNA ZIUA IASI au discutat cu un tânăr din Iaşi pentru care viaţa a fost definită de droguri. A acceptat să discute deschis despre cea mai neagră perioadă din viaţa sa şi mai ales despre modul în care l-au transformat stupefiantele. Acum are o viaţă normală, însa niciodată nu va putea uita prin ce a trecut.
Pentru a proteja identitatea tânarului, îl vom numi Mihai. El este din Iaşi, iar prima data a intrat în lumea drogurilor în urma cu şapte ani, pe când era un adolescent dornic să încerce lucruri noi. Prima dată a "tras" dintr-un pliculeţ cu praf folosit drept îngrăţământ pentru flori, iar mai apoi a ajuns să consume droguri cunoscute. Într-un final, a reuşit să lase trecutul la o parte şi să înceapă o viaţă nouă, departe de "moartea albă", după cum o numeşte el. "Eram un puşti, aveam 14-15 ani când am încercat prima dată un drog. De fapt, nici nu era drog, erau la modă acele magazine de vise unde se vindeau tot felul de substanţe asa-zis legale. Costau puţin şi erau accesibile oricui. Ţin minte că prima dată când am încercat, am luat de la un prieten din cartier. Doar auzisem de droguri şi nu mi se păreau periculoase. Mă gândeam că nu poate fi atât de rău. Auzeam poveşti legate de dependenţă, dar mi se păreau doar nişte campanii împotriva drogurilor, la fel cum se fac anticampanii la ţigări. Am tras atunci praful ăla şi mi s-a părut distractiv. A doua zi am încercat altul şi tot asa", a spus Mihai. În câteva zile, tănărul spune că a încercat cam toate produsele din magazinele de vise şi dependenţa începuse să se simtă. "Chiar dacă spuneam şi credeam că nu sunt dependent, simţeam nevoia să retrăiesc acele senzaţii şi făceam orice să le repet. Ceream tot timpul bani de la părinţi, de la bunici, de la prieteni şi îmi luam prafuri. Renunţam la mâncare pentru asta", a completat Mihai. Amanetul, singura salvare Dependenţa tânărului devenea din ce în ce mai agresivă. În zilele în care nu avea banii necesari pentru droguri, lua diverse lucruri din casa părintească şi le ducea la amanet. "Cand nu aveam bani şi nu aveam de unde împrumuta, luam lucruri de prin casă şi le băgam în amanet. Mă ajutau prientenii mai mari să amanetez când eram minor. Pe urmă le scoteam din amanet le puneam înapoi în casă, luam altele şi tot aşa. A fost o perioada grea. Nu vedeam nicio scăpare. Făceam orice să am bani, nu mă mai interesa şcoala, colegii, prietenii. Am început să fumez iarbă, să iau pastile şi să fac tot felul de combinaţii cu alcool şi medicamente. Intrasem într-un joc din care nu puteam ieşi", a completat tânărul. Inevitabilul s-a produs şi Mihai începuse să se certe cu părinţii. "Ai mei simţeau că se întamplă ceva cu mine. Încercam să mă ascund, dar semnele erau vizibile aşa că certurile se ţineau lanţ. Plecam de acasă, rămâneam pe la prieteni, îmi închideam telefonul şi tot aşa. Nu mai ştiam ce e viaţa, pentru mine stupefiantele erau totul. Trecuseră deja vreo 3-4 ani de când mă apucasem de ele şi voiam să renunţ, dar nu mai puteam. Deja făceam totul mecanic, nu mă mai interesa de nimeni. Făceam nopti albe si nu mă gândeam decât la droguri", a spus tânărul. Încet, dar sigur, a apărut şi sevrajul. Atunci spune Mihai, a fost cel mai greu. Din spusele tânărului, în orele care treceau fără droguri ar fi făcut orice pentru doza necesară. "De multe ori am ajuns la spital pentru ca îmi era rău de la droguri şi de la lipsa lor. Îmi plângeam de milă şi nu îmi convenea deloc situaţia. Eram privit ca un ratat şi pe bună dreptate. Deja cei de la Urgenţe mă ştiau şi se purtau cu mine cum meritam. Îmi băteam joc de mine", a declarat Mihai. Iubita şi familia l-au salvat Chiar daca ajunsese într-o perioada grea, a găsit o fata care i-a fost alături în acele momente. S-au cunoscut pe Facebook şi au început o relaţie în scurt timp. Mihai spune că nu credea în relaţia pe care abia o începuse. "În noptile pe care le pierdeam, am început sa vorbesc cu o fată. Nu îmi era gândul la o relaţie, dar ne-am întâlnit la un moment dat şi am început să avem o relatţe. Ea nu avea problemele mele şi nu i-am spus prin ce trec încă de prima dată. Am început să ies cu ea, să vorbim, iar la un moment dat i-am povestit totul. I-am spus că vreau să renunţ la droguri, iar pentru ea asta a fost o provocare. Practic ea lupta alături de mine. Aşa a trecut o zi, două, am reuşit să nu mai fumez şi să încep să uit să mă gândesc la droguri. Prima săptămâna a fost cumplită. Trebuia să fiu într-o mişcare continuă, nu puteam sa stau în acelaşi loc. Mergeam foarte mult pe jos, mă gândeam la tot felul de lucruri care să-mi distragă atenţia. Prietena mea a fost alături de mine tot timpul. Simţeam nevoia să fumez, dar ştiam că odată ce pun ţigara în gură voi ajunge de unde am plecat. Am terminat liceul şi m-am lăsat de droguri şi de fumat. Nu aş fi reuşit fară prietena mea", a spus Mihai. Familia tânărului a înţeles prin ce trece şi l-a susţinut, ţinând legătura mai mult cu prietena lui Mihai. "Mama vorbea mai mult cu prietena mea. Îmi era ruşine să-i spun ce am făcut şi prin ce am trecut. Chiar dacă stăteam sub acelaşi acoperis, prefera să vorbească cu iubita mea, nu cu mine. M-am depărtat şi de gaşca mea, de cei de la care a plecat totul, şi am început o viaţă normală. Consider că m-am oprit la timp şi îmi pot vedea de viaţă. Mi-am recăpătat şi o parte dintre prietenii pe care i-am vândut pe droguri", a declarat Mihai. Acum tânărul urmează cursurile unei universităţi din Iaţi şi spune că totul a fost pentru el un vis urât. "Am reuşit să mă opresc. Nu mai vreau să mai trec prin aşa ceva. Mi-am supărat părinţii, prietenii, m-am făcut de ras. Nu mai suport să vad pe cineva care se droghează. Trec câte odată pe lânga boschetari şi îmi vine să merg să vorbesc cu ei, să le spun că nu este bine ceea ce fac ei, dar ştiu că pentru o mare parte din ei nu se mai poate face nimic. Aş face orice, dar de droguri nu m-aş mai apuca", a spus Mihai. Tânărul este în continuare alături de iubita sa şi spune că este fericit.