Grecia a cerut oficial Marii Britanii să îi returneze faimoasele frize ale Parthenonului, denumite şi „ale lui Elgin”, după numele diplomatului britanic Thomas Bruce, conte de Elgin, care le-a luat şi le-a dus în Marea Britanie, relatează AFP.
Bătălia diplomatico-arheologică a început când actriţa Melina Mercouri a devenit, în 1981, ministrul Culturii în Grecia. Imediat după intrarea în funcţie, ea a lansat o vastă campanie internaţională pentru a recupera frizele, elemente arhitecturale ale Parthenonului, care este simbolul UNESCO.
Ea preciza la acea dată că nu este vorba de a cere şi restituirea statuilor luate de lordul Elgin, şi nici a statuilor precum Venus din Milo sau Victoria de la Samothrace, care sunt expuse la Muzeul Luvru din Paris.
În 1801, lordul Elgin, diplomat britanic pe lângă Poartă, a obţinut de la autorităţile otomane, care ocupau la acea vreme Grecia, un act care îi permitea să ia câteva „blocuri de piatră cu inscripţii şi figuri”. Astfel, în 1803, el aducea în Marea Britanie o duzină de statui, 56 de plăci ale frizei, cu o lungime totală de 75 de metri şi 15 metope, precum şi o cariatidă care provenea de la Erechtheion, unul dintre templele de pe Acropolă.
El le-a expus în palatul său de la Ecosse, înainte de a le vinde în 1816 guvernului britanic, care la rândul său le-a cedat Muzeului Britanic pentru a le expune.
Londra a refuzat de-a lungul timpului să la returneze, afirmând că frizele vechi de 25 de secole au fost „legal obţinute de la autorităţile care reprezentau Grecia”, inisistând că numai o lege ar putea decide restituirea lor.
Melina Mercouri, ministru între 1981 şi 1989, apoi din 1993 până la moartea sa, în 1994, a lansat ideea construirii unui nou muzeu care să găzduiască frizele. A trebuit 20 de ani pentru ca muzeul să devină realitate, dar Noul Muzeu al Acropolei, construit la 300 de metri de Parthenon, nu adăposteşte nici acum celebrele frize.
Bernard Tschumi, arhitect franco-suedez care a participat la realizarea Noului Muzeu al Acropolei din Athena, a explicat pentru AFP mizele noii clădiri şi a afirmat că existenţa lui este un argument „important” pentru ca frizele Parthenonului, expuse la Muzeul Britanic, să se întoarcă în Grecia.
O operă de artă trebuie "citită" unitar, spun specialiştii
„Provocarea (noului muzeu – n.n.) ţine atât de locul extraordinar unde se găseşte monumentul, precum şi de conţinutul extraordinar care se găseşte în interiorul muzeului. În exterior, avem, la 300 de metri, Parthenonul, una dintre operele cele mai influente ale istoriei arhitecturii, iar dedesubt avem ruine arheologice şi, evident, în interior sunt statui şi sculpturi de o perfecţiune absolută. Problema Parthenonului şi-a primit răspuns cu ajutorul învelişului de sticlă, în întregime transparent, care le permite turiştilor să vadă operele din muzeu şi în acelaşi timp Acropola şi Parthenonul”, a povestit arhitectul.
„De la început, cunoşteam polemica şi puţin câte puţin am înţeles că nu era doar o problemă de patriotism, chestiunea fiind mult mai profundă. Este problema unei opere de artă care a fost concepută unitar, ca un tot. De exemplu, nu putem avea capul unei statui la Athena, umerii la Paris, torsul la Londra şi picioarele la Muzeul Metropolitan din New York. E nevoie de un loc unde opera să fie expusă în întregime, aşa cum a conceput-o Fidias şi acesta este modul în care ea trebuie „citită”. Ceea ce noi am încercat să facem în configurarea acestui muzeu este de a arăta continuitatea lecturii”, a continuat el.
Toate guvernele din Grecia, fie de stânga sau de dreapta, au continuat bătălia diplomatică pentru reîntoarcerea frizelor pe pământ grecesc. Muzeul Britanic a propus la jumătatea lunii iunie a acestui an să împrumute frizele statului grec timp de trei luni, cu condiţia ca acesta din urmă să recunoască drepturile de proprietate ale muzeului asupra frizelor. Grecia a refuzat propunerea.