Securitatea i-a ordonat, în 1981, lui Matei Pavel Haiducu, un spion român care activa în Franța, să-i asasineze, la Paris, pe el și pe Paul Goma.
Haiducu a primit ordinul de la generalul Nicolae Pleșiță pe 13 ianuarie 1981.
Dar, Haiducu s-a predat serviciului de contraspionaj francez, împreună cu care s-a prefăcut că atentează la viața lui Goma la o recepție ținută la 18 mai 1982 la Hotel Concorde Lafayette din Paris cu o băutură otrăvită.
Însă, băutura otrăvită a fost vărsată ca din greșeală de către o „invitată neatentă”, care era de fapt o agentă a serviciului de contraspionaj francez. S-a simulat răpirea și asasinarea lui Tănase, fiind martori l-au văzut pe acesta, pe 20 mai 1982, urcat cu forța într-un automobil.
Președintele Franței, François Mitterrand, a fost complice al acestui plan. Pe 9 iunie 1982 Mitterand a ținut o conferință de presă în care l-a atacat pe Nicolae Ceaușescu pentru acest caz și și-a amânat vizita oficială planificată în România pentru luna septembrie.
„Steaua României”
Haiducu s-a întors în România, unde a raportat că misunea a fost îndeplinită, lucru pentru care a fost decorat cu ordinul „Steaua României” și felicitat personal de către Nicolae Ceaușescu la vila de vară a acestuia de la Neptun.
A reușit să își ducă familia în Franța înainte ca adevărul să iasă la suprafață.
În tot acest timp, Tănase a stat ascuns undeva în regiunea Bretania din nord-vestul Franței. Haiducu a fos condamnat la moarte in absentia și i s-a confiscat toată averea. La 31 august 1982 Haiducu a ținut o conferință de presă la sediul revistei „Actuel” împreună cu Paul Goma și Virgil Tănase, unde a descris misiunea.
Citește și Fotografii inedite cu bunicuțul Paul Goma
În 1984 Haiducu a publicat cartea „Am refuzat să ucid” cu detalii despre acest caz. A murit în 1998, la doar 49 de ani.
Exmatriculat că a amintit de Cioran
Născut pe 16 iulie 1945, Virgil Tănase a studiat filologia la Universitatea din București (1963-1968) și regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970-1974).
După ce fusese exmatriculat de la Facultatea de Litere pentru faptul că îl menționase pe Emil Cioran la o conferință a tinerilor scriitori, și după ce a lucrat ca betonist la Combinatul siderurgic din Galați, i s-a impus, pentru a fi reprimit la facultate, să ia parte la „supravegherea informativă a legionarului grațiat Petrișor Marcel”.
Dintr-un document din arhiva CNAS reiese că după ce a acceptat această condiție Virgil Tănase nu a respectat angajamentul luat și la numai câteva luni după reprimirea lui în facultate a fost „exclus din sistemul informativ”.
Continuându-și activitatea de disident, Virgil Tănase a publicat în 1977 în Franța un roman interzis în România și a dat, de la București, interviuri în presa străină criticând aspru regimul politic românesc.
Ca urmare i s-a dat un pașaport pe care nu-l ceruse și i s-a impus să plece cu familia în străinătate. La începutul anului 1978, Virgil Tănase s-a stabilit în Franța unde nu a cerut azil politic, rămânând cetățean român și după ce a obținut naționalitatea franceză.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric