Adrian Halpert a demisionat, în această dimineaţă, din poziţia de director editorial a trustului Adevărul Holding.
Fostul director le-a adesat colegilor o scrisoare, publicată de paginademedia.ro, în care îşi explică gestul: "Nu mai pot rămâne în Adevărul Holding. Nu mai pot rămâne într-un loc în al cărui viitor nu mai cred. Nu mai vreau să spun şi să fac lucruri în care nu cred", a spus el, criticând noua conducere a companiei că "nu mai respectă meseria de jurnalist".
Decizia directorului editorial vine imediat după ce Adriana Halpert, redactorul şef de la revista "Forbes" şi şeful Diviziei business, şi-a demisia din trust, după o discuţie cu directorul general Peter Imre.
Contactat telefonic de către reporterii EVZ, Peter Imre, directorul general al trustului Adevărul Holding, nu a dorit să comenteze acest incident.
În schimb, Grigore Cartianu, redactorul şef de la "Adevărul" regretă plecarea colegului. "Nu ştiu cauzele şi motivele plecării lui Adi, dar e o pierdere pentru noi. În toţi anii aceştia, el a fost un factor de echilibru", a declarat Cartianu, pentru EVZ.
Scrisoarea lui Adrian Halpert către colegi "Dragi colegi, M-am gândit mult înainte de a scrie aceste rânduri. Dacă au vreun rost… Dacă mai conteză pentru cineva. Mi-am dat seama că le datorez o explicaţie oamenilor cu care am lucrat în ultimii patru ani. Celor 50 de jurnalişti care mi s-au alăturat în toamna lui 2006, celorlalţi, care au venit pe parcurs, celor pe care i-am adus ulterior. Le-o datorez celor care au fost alături de mine şi le-o datorez, în egală măsură, si celor care mă contestă. Le-o datorez celor care m-au văzut că, în ultimele luni, m-am izolat şi nu am putut să le explic de ce, pentru că nu am putut să-i mint în faţă că totul e frumos si bine. În această dimineaţă mi-am depus demisia. Nu mai pot rămâne în Adevărul Holding. Nu mai pot rămâne într-un loc în al cărui viitor nu mai cred. Nu mai vreau să spun şi să fac lucruri în care nu cred. Viaţa e mult prea scurtă - îmi spunea aseară un prieten şi are mare dreptate - ca să ţi-o iroseşti în războaie mărunte, în confllicte cu oameni mărunţi. După 19 ani de presă la cel mai înalt nivel, a sosit momentul să trag linie. În meseria asta, dacă nu pui tot sufletul în ceea ce faci, dacă nu mai crezi în viitor, mai bine o laşi baltă şi o iei de la capăt. Îmi amintesc de momentul în care, in octombrie 2006, am pasit pentru prima oara in Adevarul Holding. De fapt, impropriu spus Holding. Era, atunci, in camerele intunecoase si mirosind a vechi din Casa Presei Libere, un ziar Adevarul care tragea sa moara, care nu mai vindea nici 4.000 de exemplare la chioscurile de presa. Mai era, doar intr-un sfert din parterul sediului de azi, un ziar pe nume "Averea", cu vreo 20.000 de exemplare vandute, cu vreo 40 de oameni inghesuiti pe un hol fara lumina naturala, care lucrau la niste calculatoare antice si care se furisau pe langa pereti atunci cand aparea "patronul"… De acolo si pana la ceea ce este astazi este déjà istorie. Ar fi redundant sa ma apuc sa enumar locurile intai pe care le ocupa astazi diferitele publicatii pentru care lucrati. O sa aud iarasi de zecile de milioane de euro investiti de Dinu Patriciu! E adevarat. Au avut un rol covarsitor si pentru asta ii multumesc. Fara acele milioane nu s-ar fi putut. S-a cumparat cota de piata!, ar zice un cunoscut de-al meu si de-al vostru. Asa e! Cunoaste cineva o alta reteta de crestere rapida decat aceea de a investi sustinut, de a combina investitiile cu un management profesionist si cu o echipa editorial inspirata? Eu, nu! Ceea ce s-a intamplat la Adevarul Holding in ultimii patru ani este unic in presa romana si, probabil, nu numai. Dar, cum din pacate se intampla de obicei, exact in momentul in care masa a fost intinsa, bucatele aduse, iar roadele trebuiau culese, a sosit o echipa de barbari care s-a instapanit peste festin uracandu-se cu picioarele pe mese si indesandu-si bucatele in gurile flamande cu maini unsuroase… Nu vreau sa-i jignesc pe toti cei sositi in companie in ultimele sase luni. Departe de mine acest gand. Multi dintre ei sunt oameni de isprava. Cei la care ma refer se stiu ei bine… Asta n-ar fi o problema pana la urma. E treaba sefului de carciuma ce face cu mesele sale (apropos, i-am spus unui domn, prin aprilie anul acesta, ca el nu e sef de sala, iar noi, jurnalistii, nu suntem chelneri ca sa ne comande ce vrea el; n-a inteles si nu va intelege niciodata, pentru ca e format in mentalitatea de sef de sala). Adevarata problema este ca meseria noastra nu mai este respectata in aceasta companie. Ca jurnalistul a ajuns aici pe ultima treapta o falsei evolutii din trust. Iar daca voi puteti accepta acest lucru, daca puteti trai impacati cu el, eu nu pot. Imi pare rau ca am plecat de la Ringier Romania. Imi pare rau acum ca am convins atunci 50 de oameni sa ma urmeze. Imi pare rau, pentru ca daca as fi stiut ca promisiunile si angajamentele patronului vor dura doar trei ani si jumatate, nu as fi facut acel pas si nu le-as fi dat vietile peste cap. Si, poate, istoria presei din Romania s-ar fi scris altfel din 2006 si pana acum. Cine stie? Ma doare sufletul sa vad cat de jos a ajuns presa din Romania si nici nu vreau sa ma gandesc cat de mult mai poate cobori. Nu vreau sa va impartasesc aici cate lucruri revoltatoare am aflat in ultimii ani si cum se fac jocurile. Nu e nici locul, nici momentul. Oricum, sunt convins ca ma voi intalni cu multi dintre voi in viitorul vietii mele profesionale, pentru ca las in urma unii dintre cei mai buni oameni din presa romaneasca. Ca sa ma intelegeti mai bine, va spun doar doua lucruri: 1. La 1 aprilie 2010, scrisoarea lui Razvan Corneteanu catre fostii sai colegi mi s-a parut violenta, exagerata si nedreapta. Cu durere va spun ca a avut dreptate… Recititi-o. E inca pe Intranet. Din pacate, as mai putea adauga capitole intregi la acea scrisoare… 2. Nu l-am simpatizat pe Traian Basescu niciodata. Am fost, intotdeauna, critic in editorialele mele fata de persoana presedintelui. Paradoxal, acum ii dau dreptate in multe chestiuni legate de presa. Dupa ce vezi, traiesti si auzi anumite lucruri, ti-e greu sa mai cosmetizezi adevarul. Dar despre asta, altadata… Nu vreau sa devin patetic, asa ca ma pregatesc sa inchei. Sunt trist pentru ca las in urma buni prieteni, buni colegi, profesionisti adevarati, dar si colegi cu care nu m-am simpatizat, dar ne-am respectat. Nu vreau sa dau niciun nume, pentru ca nu ar avea niciun rost… Mi-as dori sa va spun sa stati linistiti. Mi-as dori sa va spun ca va fi bine. Mi-as dori sa va spun ca veti fi respectati, ca veti fi apreciati. Mi-as dori sa va spun ca toate lucrurile se vor aranja de la sine. Mi-as dori sa va spun ca va las pe maini bune. Mi-as dori sa va spun ca veti fi cantariti in functie de performante, de pricepere, de corectitudine, de valoare morala. Din pacate, nu pot! Mi-as dori sa va spun ca vor veni vremuri mai bune. Din pacate, stiu bine ca vor veni vremuri mai proaste! Credeti ca e intamplator faptul ca toate produsele AdH, fara exceptie, cad incepand cu luna aprilie a acestui an? Credeti ca este intamplator acest declin, pe linie? Vi se vor spune vorbe mestesugite. Despre viziune, despre misiune, despre un viitor stralucit. Se va arunca, ca intotdeauna, cu noroi catre cei care pleaca. Nimic nou sub soare! Din pacate insa pentru artizanii blabla-ului, matematica inseamna cifre. Cifre seci, fara loc de intors. Uitati-va pe rezultate. Ele vorbesc mai mult decat o mie de cuvinte! Unii dintre voi se intreaba ce voi face? Nu stiu. Deocamdata, vreau sa ma odihnesc, sa-mi trag sufletul si sa mananc o suta de lamai in incercarea de a indeparta sila ce ma incearca. Merit o scurta pauza dupa 19 ani profesionali nebuni, nebuni, nebuni. Apoi, o voi lua de la capat. Pe forte proprii. Cu ce stiu si cu ceea ce am invatat. Asa cum am facut intotdeauna. Pentru ca tata n-a avut niciodata firme la care sa ma angajeze… Nu va faceti griji. Sunt convins de faptul ca, asa cum va spuneam mai sus, cu multi dintre voi ma voi revedea. Sunt sigur ca va iesi soarele si pe strada presei. Asa ca va spun doar "La revedere". Adrian Halpert Director editorial demisionar Adevărul Holding