Din nou despre Serbia, vulpea din Balcani

Din nou despre Serbia, vulpea din Balcani

Evident, semnarea cu Serbia a unui protocol bilateral privind recunoaşterea drepturilor minorităţii române este o mare victorie a diplomaţiei româneşti.

Unii au considerat- o şantaj, ceea ce poate fi perfect adevărat. Asemenea lui Pamfil Şeicaru, cred că statele au interese proprii! De ce totuşi şantaj, mai ales că există unii care se miorlăiesc pe malurile Dâmboviţei de grija „tradiţionalei prietenii româno-sârbe”? Ce să spun! Dar că sârbii au refuzat în primul război mondial să elibereze Banatul considerându-l al lor, nu-şi aduce nimeni aminte? Că la invadarea Iugoslaviei, în 1941, sârbii au bombardat Aradul şi Timişoara se trece iarăşi sub tăcere. Că în 1968 – fapt readus în memorie de Ion Cristoiu – Tito a refuzat să ne ajute în cazul unei intervenţii sovietice. Ce au făcut autorităţile şi serviciile secrete iugoslave, socotite pe drept cuvânt cele mai temute din Balcani, în decembrie 1989? Dar să lăsăm istoria deoparte! Revenind în actualitate, întreb şi eu ca prostul: ce a câştigat România că nu a recunoscut Kosovo? Nimic! Iar teoria cu similitudinile în ceea ce priveşte Transilvania sau Covasna- Harghita e o prostie mare cât casa! E bine că am obţinut o victorie! La Bucureşti s-a auzit zdrăngănit de săbii în teacă. Naţiune fii bărbată! În sfârşit am dat şi noi cu pumnul în masă la Bruxelles! Perfect adevărat şi sunt mândru de asta. Eu aş fi însă un pic mai precaut, mai ales cu sârbii. Nu degeaba Sârbia este poreclită „vulpea din Balcani”. Dacă Rusiei i se spune Ursul, Serbia este poreclită, în Balcani, Vulpea. Adică animalul acela şiret care fură pe tăcute şi pozează în nevinovat. Astfel de rezoluţii mai aveam. Şi am să mă explic. Situaţia comunităţii române din Serbia a mai făcut obiectul dezbaterilor în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, care, la 1 octombrie 2008, a adoptat Rezoluţia 1632 (2008) şi Recomandarea 1845 (2008), intitulate: „Situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia”. Rezoluţia 1632 (2008) spune, între altele: „Adunarea este conştientă de îngrijorările exprimate de Comisia pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în legătură cu Legea din anul 2006 privind Bisericile şi organizaţiile religioase din Republica Serbia şi se asociază recomandării acesteia prin care cere o definire mai exactă a statutului dreptului canonic şi a hotărârilor instanţelor bisericeşti. Pe de altă parte, Adunarea roagă insistent autorităţile sârbe să coopereze deopotrivă cu Biserica Ortodoxă Sârbă şi cu Biserica Ortodoxă Română pentru găsirea unei soluţii practice de natură să facă efectivă libertatea religiei în partea de răsărit a ţării, aşa cum este deja în cazul Voievodinei”. Totodată, APCE le-a cerut autorităţilor de la Belgrad „să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor (în special privind folosirea limbilor minoritare în administraţie, învăţământul în limbile minoritare, libertatea religiei etc.) punând integral în aplicare, şi pe întreg teritoriul, legislaţia în vigoare în acest domeniu; să ia măsurile necesare pentru a le înlesni valahilor/românilor care locuiesc în estul Serbiei (pe văile Timocului, Moravei şi Dunării) accesul la învăţământ, la presă şi la administraţie publică în limba lor maternă şi să le ofere acestora mijloacele de a-şi ţine servicii religioase în această limbă; să identifice şi să aplice soluţii tehnice care să le permită persoanelor din estul Serbiei să recepţioneze emisiunile în limba română difuzate în Voievodina". Deci rezoluţii clare mai aveam. Dacă Serbia nu a respectat o rezoluţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, putem crede că va respecta un acord cu statul român? Da’ de unde! Singura noastră şansă este monitorizarea Uniunii Europene. De altceva mi-e frică, iar planul sârbesc a fost dezvăluit de analistul Dan Dungaciu, unadintre puţinele minţi lucide, în momentul acesta al înfierbântării! Sârbii pot forţa, la pachet cu Bulgaria şi Grecia, care au acelaşi interese, inventarea unei noi comunităţi naţionale: vlahii. Fiind fără ţară mamă –de unde Vahia, Valahia- drepturile lor naţonale vor fi la voia întâmplării! Aşa că să fim atenţi la Serbia, Vulpea din Balcani. Victoria e înşelătoare!