Anca Haraga, de la Colegiul National Costache Negruzzi din Iași, are 19 ani și va studia de anul acesta la London School of Economics. Fire ambiţioasă şi cu un plan de viaţă pus la punct, Anca doreşte să studieze în Marea Britanie, după care să revină în România şi să intre în lumea afaceriştilor de succes.
Probabil unul din lucrurile cele mai frumoase care ți s-au întâmplat este că ai reuşit să intri la London School of Economics. Cum ai reuşit să atingi această performanţă? Încă de prin clasa a şaptea începusem să mă gândesc la faptul că vreau să fac o facultate în străinătate. Însă nu ştiam exact nici pe ce domeniu, nici unde anume. Deşi din gimnaziu am participat la concursuri şi olimpiade, din clasa a noua începusem să particip la tot felul de olimpiade ckonştientă de ideea de a descoperi ce mi-ar plăcea să fac mai departe. Ulterior, m-am implicat în diverse activităţi şi proiecte de voluntariat. Astfel, am ajuns să îmi dau seama că aş dori să continui în domeniul managementului. Am căutat şcolile bune pe această specializare şi am găsit programul de Management Sciences, care pe mine m-a fascinat. Am aplicat în ianuarie, cu un eseu personal la care am muncit vreo lună, şi cu o recomandare făcută de diriginta mea. Am dat şi un examen de intrare la London School of Economics, spre deosebire de toate celelalte facultăţi.
Sunt foarte mulţi tineri care se gândesc să studieze în străinătate. Ce le-ai transmite din experienţa ta de până acum?I-aş incuraja să se implice în cât mai multe acţiuni de voluntariat, să participe la cât mai multe workshop-uri de dezvoltare personală, pentru că eu chiar cred că mergem spre un punct în care nu mai e suficient să ai multe cunoştinţe teoretice şi să fii foarte bun din punct de vedere academic. Este foarte important să fii capabil încă de la o vârstă foarte fragedă să vorbeşti în public, să lucrezi într-o echipă, să negociezi, să ai aptitudinile de leadership şi de ce nu, să te implici în activităţi de management de proiect.
De asemenea, este important să nu te dai bătut şi să îţi cauţi mentori acolo unde sunt persoane care tu chiar crezi că te pot ajuta. Evident există suişuri şi coborâşuri şi din punctul meu de vedere este crucial ca şi în momentul în care eşti sus şi în momentul în care eşti jos să ai pe cineva care să te poată susţine. Totodată, nu e o soluţie să te laşi doborât de lucrurile mai puţin plăcute care se pot întâmpla. Pe de altă parte, este extrem de bine şi să crezi în ideile tale şi să lupţi ca ele să devină realitate. Dar mai presus de toate să faci ceea ce îţi place, pentru că dacă nu faci ceea ce îţi place, şansele de reuşită sunt mult mai mici. Mulţi tineri pleacă în străinătate şi nu vor să se întoarcă înapoi. Cum vezi plecarea la studii în străinătate şi situaţia în care tinerii care studiază în afara ţării nu vor să se mai întoarcă? M-am gândit de foarte multe ori la acest lucru. "Pleci, te întorci, nu te întorci şi ce faci mai departe?". Eu cred că cel puţin până la un punct, plecarea mea ar putea fi utilă pentru mai mulţi oameni dacă m-aş întoarce. Da, cred că mi-ar putea fi utilă în primul rând mie, dar, eu cred că România are multe lucruri de schimbat, însă nu se pot transforma dacă majoritatea celor mai buni pleacă şi rămân în străinătate. Este extrem de adevărat că mulţi pot schimba lucrurile şi de acolo, de departe. Mie, de exemplu, mi-ar plăcea să mă întorc după ce aş lucra o perioadă în Marea Britanie. Aş reveni ca să îmi dezvolt o afacere sau să mă transfer la nivel corporate. În ceea ce priveşte oamenii care hotărăsc să plece şi să nu se mai întoarcă, asta e decizia lor, dacă ei cred că acest lucru îi face fericicţi, atunci o astfel de hotărâre este foarte bună, dar la cum văd eu lucrurile în acest moment, mie mi-ar plăcea să mă întorc pentru că mă va ajuta să mă dezvolt mai mult mai departe.
Ai avut performanţe extraordinare la şcoală. Ai luat doar note de 10, până în clasa a-XII-a. Totodată te-ai implicat în diferite activităţi de voluntariat. Cum ai reuşit să le împaci pe toate? Până în clasa a zecea am avut o preocupare foarte mare pentru olimpiade şi concursuri şcolare. La un moment dat mi-am dat seama că lipseşte ceva şi că nu îmi mai sunt de ajuns doar acestea. Participând la aceste olimpiade am avut careva reuşite, pentru că luam premiul trei, diferite menţiuni, însă la economie a fost cel mai bun rezultat, probabil şi pentru că mi-a plăcut cel mai mult dintre toate. Mă pregăteam în plus faţă decât trebuia să mă pregătesc la şcoală. De exemplu, ştiam că pentru şcoală trebuie să mă învăţ două ore şi următoarele două ore ştiam că trebuie să le rezervez pentru pregătirea pentru olimpiadă.
Acest exerciţiu de time management a fost extrem de util anul trecut. Eu știam că sunt la şcoală până la ora trei, şi că am de realizat anumite activităţi, urma o pauză de două ore, după care mă focalizam pe ceea ce am de făcut şi investeam suficient de mult timp şi energie astfel încât să reuşesc în timpul pe care îl aveam pentru a face ce mi-am propus. Pe de altă parte, am mai învăţat că atât pentru proiecte, cât şi pentru olimpiade să îmi fac un program, să prioritizez şi să împart sarcinile, pentru că nu ai cum să le faci pe toate odată.
E foarte important să îţi placă ceea ce faci şi, de cele mai multe ori, să îţi găseşti motivaţia în ceea ce faci. Eu nu aş fi putut să fac atât de multe proiecte şi să particip la atât de multe olimpiade şi concursuri dacă ceea ce făceam nu îmi aducea satisfacţie.
Şi cred că "secretul" tocmai din asta vine, din faptul că îţi aduce bucurie şi împlinire în ceea ce faci şi după aceea reuşeşti să găseşti resursele în timp. Faptul că am avut media 10 chiar s-a întâmplat, adică nu a fost un scop sau un ţel. Eu ştiu foarte bine că mintea mea nu este structurată să înveţe la fel de bine pentru materiile umane ca pentru cele reale. Dar rezultatul depinde foarte mult de felul în care înveţi să înveţi, pentru că şi la obiectele care îmi plăceau mai puţin, găseam nişte lucruri care să aibă legătură cu practica. Am aşa o obsesie că ceea ce învăţ trebuie să aibă corelaţie cu practica, astfel mintea reţine mai uşor aceste lucruri.
Din experinţa ta de până acum, din implicările pe care le-ai avut în diferite proiecte şi din şcoală, eşti la o vârstă fragedă, totuşi care crezi că ar fi lucrurile pe care le-ai schimba în România sau care crezi că ar trebui schimbate şi cum ai face acest lucru? Dacă ar fi să mă refer la domeniul afacerilor, cred că e foarte important ca oamenii să acceseze bani europeni. Dacă ar fi să mă refer la sistemul de învăţământ românesc, cred că ar fi necesar un sistem de evaluare mult mai bine pus la punct, care ar ajuta sistemul de învăţământ per total, pentru că astfel eşti obligat să reaşezi şi restul.
Interviu acordat pentru Voci pentru România şi evz.ro