Atacul acesta îndrăzneţ punea din nou pe tapet chestiunea pazei Chişinăului interbelic. Oraşul era întins, iar cele şase circumscripţii poliţieneşti nu ajungeau. Cu toată bunăvoinţa Comisarilor lucrările se îngrămădesc, susținea presa interbelică. Deşi sunt numeroşi gardişti, totuşi ”suntem de părere că tot nu sunt suficienţi, şi mai cu seamă lipsesc ofiţeri de poliţie. Cei existenţi nu corespund necesităţilor multiple unui centru cu 350.000 de locuitori”. De aceea cereau în mod repetat ministerului de Interne să se sporească numărul comisarilor.
O nouă crimă după câteva zile comisă în plin centru al oraşului Chișinău, la ora cinci după amiază, tot într-un cartier frecventat de multă lume. După modul în care a fost comisă această crimă va da din nou de lucru, autoruităţilor locale. Nişte bandiţi mascaţi au pătruns în ziua de 5 ale lunii în casa d-nei Bara Caras din strada Petru şi Pavel cerând bani.
D-na Caras din întâmplare primise înainte cu câteva minute vizita unei vechi prietene, d-na Mariana Grozun. Ambele femei văzând aceşti mascaţi, cari cereau imperios bani, au rămas împietrite de groază neştiind ce să facă. In zadar d-na Caras se ruga să o lase în pace că este o femeie săracă, în zadar erau plânsetele prietenei sale — mascaţii nu aveau milă.
Atunci profitând de un moment de neatenţiune a bandiţilor, d-na Mariana Grozun a vrut să iasă din casă să strige după ajutor, să dea alarma. Clipa în care nenorocita Mariana se ridică de pe scaun, voind să facă un gest salvator i-a fost clipa fatală. Bandiţii, ghicindu-i actiunea de alarmă, au tras câteva focuri de revolver asupra ei, omorând-o pe loc. După aceea au dispărut imediat.
Auzind zgomotul produs de armă, vecinii atraşi au venit la faţa locului. Un spectacol groaznic li se înfăţişă înaintea lor. Jos pe podea, scăldat în sânge se afla corpul neînsufleţit al bietei d-nei Grozun. Iar mai departe leşinată d-na Caras, neputând articula, nici un cuvânt. O dramă a orașului...
Dolari din America, motivul atacului
Dându-se alarma au sosit imediat la faţa locului d-nul Rădulescu Dobrogea, prefectul poliţiei oraşului şi d. L. C. Rosin, primul procuror al tribunalului Chişinău. Ambii au început primele cercetări. Din cele constatate sumar de dânşii rezultă următoarele: d-na Caras are un fiu în America. Acesta i-a scris de acolo că îl va trimite din New York o sumă de dolari. Zilele trecute primind această scrisoare, dânsa a arătat-o vecinilor. Probabil că unul dintre vecini sau una dintre vecine ar fi spus şi altora această ştire. Asasinii aflând despre acest lucru şi crezând că dolarii au sosit la destinaţie şi sunt în păstrarea d-nei Caras, au năvălit în casă punând masca pe față şi au cerut banii, dar văzând că riscă să fie descoperiţi prin alarma dată de d-na Grozun, au omorât-o imediat.
După părerea tuturor, cei patru asasini nu sunt decât nişte cunoscuți de ai casei. Acest lucru se deducea fiu două împrejurări. Că au dat lovitura ziua punându-şi măşti, ceea ce înseamnă că sunt cunoscuţi de-ai d-nei Caras. Si în al doilea rând au cerut bani, va să zică ştiau de dolarii ce trebuiau să sosească din New-York.
Din ordinul parchetului, cadavrul d-nei Gorzuna a fost transportat la morgă, unde i s-a făcut autopsia de dr. Mihailovici. Raportul d-sale conchide că moartea, a fost violentă, provocată de patru gloanțe de revolover care au produs o hemoragie puternică. Cadavrul a fost dat apoi familial care l-a înmormântat. O lume imensă a asistat la ridicarea corpului neînsufleţit deplângând tragicul sfânşit al d-nei Gromm,