Dilema Șoșoacă. Eliminarea Dianei Șoșoacă din cursa pentru președinție de către CCR a stârnit un val de reacții. Toată lumea a acuzat pe toată lumea. Era de așteptat. Pentru că decizia CCR a creat un precedent care nu pare acoperit de nici o interpretare a prevederilor constituționale. Pare ceva greu de înțeles, ceea ce face decizia CCR imposibil de acceptat.
Mai mult, într-o decizie din 1992, Curtea stipula clar: „Potrivit prevederilor art. 35 coraborat cu art. 34 din Constituție singura nedemnitate morală ce constituie un impediment pentru o persoană de a candida este pierderea drepturilor electorale ca urmare a unei hotărâri de condamnare. Curtea (...) verifică dacă Biroul Electoral Central prin soluția adoptată a ținut seama de prevederile art. 9,10 şi 11 din Legea nr. 69/1992, fără a cerceta vreunul din motivele de nedemnitate pe care contestatorul le invocă. Asupra meritelor sau necorespunderii candidatului care şi-a depus şi căruia i s-a înregistrat candidatura, se pronunţă cetățenii, în ziua alegerilor, prin exercitarea dreptului lor de vot.” (decizia 9/1992)
Am întâlnit situații în care deciziile CCR se bat cap în cap, în funcție de componență și interese politice, dar aici este prea de tot. Nu este vorba despre personajul politic Diana Șoșoacă, cu simpatii pro-Rusia și Iran, plină de ură împotriva evreilor, sau a jidanilor, cum i-a numit într-o filipică pe Facebook. Toate lucrurile pe care le spune sunt susceptibile de a fi sancționate de Justiție sau CNCD. Este ură de rasă, în forma ei pură. Dar nu există până în acest moment nici o decizie definitivă care să o condamne pe Diana Șoșoacă.
CCR nu poate adăuga la lege, sau nici măcar nu-și poate ignora propria decizie. Oricât de flagrante și insultătoare ar fi afirmațiile Dianei Șoșoacă. Pentru că Democrația presupune respectarea normelor legale, a drepturilor celuilalt, respectarea dreptului constituțional de a candida. Iar acest lucru se încalcă în cazul Diana Șoșoacă.
O mică paranteză de final: PSD a fost acuzat că a instrumentat acest caz. Aparențele îl arătau cu degetul (faptul că judecătorii numiți de PSD au votat PENTRU, cei ai PNL ÎMPOTRIVĂ, declarația lui Dan Nica făcută cu trei zile înainte, sursele politice, etc), dar eu nu cred că PSD a putut lua o decizie care să-i arunce în aer propriul candidat. Era evident că totul i se va revărsa în poală, că va deveni inamicul public nr. 1, totul în condițiile în care Marcel Ciolacu a dat dovadă de lipsă de aroganță și comportament decent.
Ce se va întâmpla în continuare? Greu de prevăzut. Dar nu ar trebui să uităm că, în acest caz, apărând democrația, apărăm un comportament politic plin de invective, teorii conspiraționiste și îndemn la ură de rasă. O situație care va intra în manuale sub numele de Dilema Șoșoacă.