Diana Șoșoacă a fost eliminată din cursa pentru președinția României, analiză exclusiv EVZ. În urma unei decizii a CCR. Contestațiile la CCR au fost depuse de Mihai Gheorghe Ursa și de Amalia Bellantoni, fostă membră a SOS România. Cei doi au acuzat-o pe Șoșoacă de „ură rasială”, „semnături de susținere false”. Dar și de „nerespectarea statutului partidelor și încălcarea Constituției”.
Din informațiile noastre judecătorul CCR care a întocmit raportul a fost UDMR-istul Attila Varga. Un judecător venit în noua formulă care a formulat aproape de fiecare dată opinie separată la deciziile de respingerea obiecțiilor de neconstituționalitate a legilor adoptate de parlament. Adică care chiar a judecat în spiritul Constituției. Poate fi acuzat că-i UDMR-ist? Da, dar doar de mințile înfierbântate de teoria conspirației. Promovate de cei care vedeau în Șoșoacă doar un SOS. O viitoare sinecură pentru ei și progeniturile lor.
Cum s-a votat? S-au opus respingerii candidaturii judecătorii CCR propuși de PNL și Președinție, respectiv Iulia Scântei și Mihaela Ciochină. Au votat PENTRU, Marian Enache (propus de PSD) și Bogdan Licu (fost prim adjunct al procurorului general, susținut de PSD). La fel Attila Varga (propus de UDMR). Vot identic de la Cristian Deliorga (fost judecător la Curtea de Apel Constanța, propus de PSD) și Gheorghe Stan (propus de PSD). Judecătoarele Simina Tănăsescu și Livia Stanciu au lipsit. Scor 5-2 pentru eliminarea lui Șoșoacă.
Diana, mărul discordiei politice
Decizia CCR a stârnit un val de reacții. Din partea PNL, USR, o parte din presă. Pentru că pare să creeze un avantaj nesperat pentru George Simion și al său AUR, afectat profund de candidatura Dianei Șoșoacă. Ieri spuneam că Diana Șoșoacă este o amenințare reală pentru George Simion. Cu eliminarea acesteia, cele 4-6 procente se duc spre Simion care devine aproape favorit pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Ceea ce înseamnă că Marcel Ciolacu, aflat pe primul loc în toate sondajele de opinie, are culoar liber spre Cotroceni.
Ce circulă pe surse? Pentru că este conștient de faptul că nu poate câștiga alegerile pe cont propriu, PSD încearcă să aranjeze votul din alegerile prezidențiale în favoarea lui Marcel Ciolacu. Singurul scenariu în care liderul PSD speră că ar avea șanse la victorie este cel din anul 2000, când românii au fost puși să voteze răul cel mai mic între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Sau cel puțin așa speră, spun surse apropiate PSD, Viorel Hrebenciuc, despre care se crede că ar fi orchestrat rezultatul de la CCR.
Nu o să pun la îndoială acest raționament, sau informațiile. Ci o să mă refer la motivele care au dus la eliminarea Dianei Șoșoacă. Mai ales că în ultimul podcast pe care l-am realizat pe platforma EVZ am avut-o ca invitat. Din informațiile noastre, declarațiile ei din podcast au cântărit mult în luarea unei decizii a CCR. Unele din ele au depășit o limită a comunicării.
Afirmațiile din podcast
De fapt nici nu se putea altfel, când vorbește Diana. Dar e greu de crezut că poți afirma public anumite lucruri fără să te gândești la consecințe. Diana a spus, în podcast, într-o manieră directă: Nu sunt antisemită, pentru că și unii arabi sunt semiți, ci doar împotriva evreilor! Tot ea a explicat că atacul barbar din 7 octombrie 2023 asupra unor civili, opera Hamas, este o operațiune făcută cu acordul serviciilor israeliene. Compasiunea ei se îndrepta doar către victimele atacurilor israeliene.
Să arunci în spațiu public aberații de genul celor trei milioane de apartamente construite pentru evrei, când în ultimii 32 de ani s-au construit în toată România sub 1,5 milioane de case, sau să spui că plătim din fonduri ascunse cu 1000 de dolari pe zi cei 13.000 de soldați americani, când asta ar însemna peste 4 miliarde de dolari anual, este o dovadă că beția cuvintelor, ca să nu-i spun altfel, depășește orice urmă de rațiune.
Se poate vorbi despre atașament la valorile constituționale când public susții interesele Rusiei și ale Iranului în detrimentul NATO și UE? Este o discuție complexă, nu am pregătirea și spațiul necesar unei analize profunde, iar înclinația mea spre partea libertariană mă face să spun că decizia CCR este excesivă.
Dar scopul acestui articol nu este de a stabili cine are dreptate, vor veni zile fierbinți pe tema asta, ci doar să vă dau câteva elemente de suprarealism politic într-un proces electoral care pare zugrăvit de Salvador Dali.
Concluzia mea, în aceeași manieră fantastică, este însă una simplă: Diana, învinsă de Șoșoacă!
Puteți vedea singuri podcastul.