Dezvăluirile miliardarul pedofil ar putea arunca în aer scena politică din Statele Unite! Iată de ce îl apără „sistemul” pe Jefferey Epstein!

Binele nu învinge decât în filme. În viața de zi cu zi, răul devine, pe zi ce trece, tot mai puternic.

Este concluzia amară la care ajunge expertul în macroeconomie Brandon Smith în articolul „The Corrupt System Will Never Police Itself”, publicat pe site-ul său alt-market.com.

„Chiar și atunci când globaliștii sacrifică pe unul de-al lor este numai pentru a potoli masele și a le astâmpăra setea de dreptate pentru scurt timp. Sistemul nu este conceput pentru a înlătura răul; ci pentru a-l ascunde și a-l perpetua”.

Ieremiada lui Brandon Smith pornește de la cutremurul pe care cazul miliardarului pedofil Jefferey Epstein l-a provocat în Statele Unite.

În vreme ce presa, în funcție de preferințele și interesele politice ale patronatului, încearcă să lege cazul Epstein fie de numele președintelui Trump, fie de cel al fostului președinte Bill Clinton sau al Partidul Democrat, Brandon Smith pune lucrurile în lumina adevărului. Epstein a avut legături cu toată lumea, pentru că Epstein este un om al sistemului, iar sistemul își protejează oamenii.

„Epstein este exemplul perfect. El a fost urmărit sub acuzația de pedofilie și acum mai bine de 12 ani și a primit (din partea procurorilor n.r.) o înțelegere nemaipomenită- să execute o pedeapsă de numai 13 luni. Câți violatori de copii primesc acest tip de tratament în sistemul nostru judecătoresc?

Și cum rămâne cu mulțimea de oameni (inclusiv lideri politici) care erau prieteni apropiați și asociați cu Epstein în zilele în care "Lolita Express" era în funcțiune? Chiar îi putem crede că nu au știut ce se întâmpla? Că au vizitat insula (pe care se petreceau abuzurile asupra minorelor n.r.) și nu au văzut niciodată nimic? ”, se întreabă Brandon Smith.

Dar mai e ceva. Sistemul nu-l poate lăsa pe Epstein să spună ce știe.

„Rețineți că fiica lui James Comey (fost director al FBI până în 2017), Maureen Comey, va fi în echipa de urmărire penală în acest caz. Iar secretarul pentru muncă al lui Donald Trump, Alexander Acosta, este același om care a negociat acordul de imunitate pentru Epstein. Ca și tentaculele unui cancer malign, acești oameni sunt peste tot”.

Scopul articolului nu este, însă, să analizeze dedesubturile dosarului Epstein, ci să avertizeze publicul american și opinia publică din întreaga lume să nu se aștepte ca acest caz să dărâme sistemul care a acaparat democrația americană.

Numai naivii se pot așteapta ca dosarul Epstein să producă un efect de domino și să dărâme „sistemul” bazat pe minciună, corupție și legături de tip mafiot. În sprijinul teoriei sale, Smith aduce nenumărate exemple despre cu a reușit „sistemul” să iasă basma curată din scandaluri mult mai mari.

„Madoff a pus în practică o schemă Ponzi care a devorat 65 de miliarde de dolari din fondurile clienților și a fost condamnat la 150 de ani de închisoare, dar JP Morgan, banca prin care Madoff a mutat banii furați, nu a primit decât o amendă”.

„Cei mai agresivi infractori sunt rareori atinși de scandal și nu se duc (aproape niciodată n.r.) la închisoare, deoarece se află pe poziții cheie în cadrul sistemului nostru. Nu veți vedea niciodată ca bancherii de la rezerva federală să sufere vreo pedeapsă pentru alimentarea constantă și deliberată a bulelor economice prin rate ale dobânzilor și măsuri de stimulare artificiale”, spune Smith, care e convins că bancherii sunt mult mai puternici decât politicienii.

„Președintele Fed (Federal Reserve System), Jerome Powell, a spus Comitetului pentru Servicii Financiare că, dacă Trump ar încerca să-l dea afară, el l-ar ignora și și-ar duce mandatul până la capăt. Este destul de ciudat pentru mine că aproape nimeni din presa alternativă nu s-a ocupat de această declarație... Poate pentru că ea contravine miturilor că lui Powell îi este "frică de Trump" și că Trump are acum controlul asupra Fed. Aceasta este o prostie. Chiar și directorul pentru probleme bugetare de la Casa Albă spune că Trump nu are autoritatea să-l concedieze pe Powell“.

Dar de ce ne-am mira? La urma-urmei, spune Smith, Bank for International Settlements a spălat bani pentru naziști și cu toate astea bancherii nu au pâțit nimic după război. Și speranțele că turbulentul președinte Trump ar putea schimba ceva din acest sistem sunt prostești, spune Smith.

„În primul rând, Trump este prea aproape de elita financiară pentru a-i pedepsi pe bancheri, chiar dacă și-ar dori. Afacerile sale extinse cu agentul bancar al lui Rothschild, Wilber Ross, omul care l-a salvat pe Trump de datoriile considerabile acumulate din cauza proiectul de casino din Atlantic City în anii 1990, și care este acum secretar de comerț în cabinetul Trump, stabilește o anumită conduită pentru președinția Trump. Iar această conduită nu este îndreptată nici împotriva bancherilor, nici împotriva globaliștilor”.

Dar cea mai mare naivitate, este, în opinia lui Brandon Smith, credința oamenilor că sistemul poate fi exorcizat. „În ciuda tuturor dovezilor care arată contrariul, oamenii vor să-și imagineze o lume în care răul poate fi înfrânt (...). (Oamenii cred că n.r.) Dacă vor vota corect, dacă vor susține partidul potrivit, dacă se vor ralia în jurul investigației corecte, dacă vor protesta pașnic în fața Congresului sau pe Wall Street, atunci sistemul va fi nevoit să expulzeze răul și să servească din nou populația”.

Din păcate, însă: “Problema principală este că sistemul nu este doar condus de persoane corupte, ci a și fost construit de acestea. Sistemul de astăzi este o mașină de corupție, care produce rău. Faptul că punem niște oameni buni într-o mașină rea nu o va opri”.

Și, totuși, pesimistul Brandon Smith spune că mai avem o șansă, încă mai putem lupta la nivel individual împotriva sistemului, dar nu vă așteptați să fie o bătălie simplă. Nu e deloc vorba de mijloacele la care am fost învățați să ne gândim. „ Să votezi este ușor, motiv pentru care (această metodă n.r,) nu funcționează. Schimbările legislative sunt ușoare, motiv pentru care nu funcționează.

Și protestul cu pancarte la un colț de stradă este ușor și chiar ar putea face să se afle adevărul într-o anumită problemă, dar, în cele din urmă, nu funcționează. Corupția rămâne”.

În loc de asta, Brandon Smith ne propune altceva. Să nu asumăm și crucea libertății și responsabilitatea pentru propria noastră viață. „Pleacă liniștit din sistem și construiește altul singur sau împreună cu alții care gândesc la fel..

Dacă reușiți, așteptați ca sistemul corupt și elitele din spatele lui să încerce să vă oprească. Când se întâmplă asta, singura opțiune rămasă este de a lupta și de a elimina amenințarea. Aici suntem în mod inevitabil îndreptățiți (spă acionăm n.r.), nu pentru că vrem, ci pentru că ei vor forța nota. Nu ne mai putem înșela cu idei că vom putea vindeca Washingtonul D.C. sau Wall Street și le vom fac să lucreze pentru noi.

Speranța într-o astfel de posibilitate este o otravă, iar elitele folosesc această otravă pentru a slăbi hotărârea publică. În timp ce noi așteptăm ca sistemul să se schimbe, lumea merge înainte și ei devin din ce în ce mai puternici. Fără o schimbare dramatică a strategiei noastre, fără o acțiune directă din partea noastră, în loc de acțiuni prin intermediari politici, cred că situația noastră (a oamenilor de rând n.r.) va deveni tot mai rea”.

În ce mă privește, cred că toate aceste concluzii la cae a ajuns Smith pornind de la dosarul Epstein se pot aplica fără nicio problemă și în Europa. După al doilea război mondial. Statele Unite au avut un rol major în remodelarea democrațiilor occidentale (în calitate de superputere a democrațiilor occidentale).

Pe lângă binefacerile evidente, acest proces a adus. însă, pe bătrânul continent și problemele de sistem ale democrației americane, în primul rând acapararea puterii (legislative, executive, dar, de multe ori și judecătorești) de către consorții politico-financiare preocupate în primul rând să-și conserve interesele de afaceri și influența politică.